Capitolul 9

114 16 0
                                    

      -mai pe seară-

          Ne aflăm toți patru pe terasa unul local și în sfârșit avem aer condiționat și umbră. Le-am abandonat pe fete acum câteva ore la cabinetul ăla. Malak a făcut rost de numărul fetei până la urmă, noroc cu mine că i-am cerut numărul zicând că poate jucăm și mâine. Iar eu nu aveam telefonul la mine și nici nu îmi știu numărul așa că l-a apelat pe el. Sunt un geniu. De aici Malak nu are decât să se descurce. Trag din țigară și privesc în gol de ceva timp. Cam începe să fiarbă sângele în mine și nu cred că e de la soare neapărat. Dacă ar apărea Carter aici acum sigur nu i-aș spune nu. Bine că nu are de unde să știe. Nevoia bruscă de afecțiune care zace în mine mă omoară.

—Stai, stai... Tu ai numărul blondei? Acea blondă?!exclamă Riaz înnebunit de Malak

          Se laudă în continuu că aproape a agățat-o, nici nu știu despre ce au vorbit, am înțeles că și-au dat mesaje până acum. Bravo lui, poate merg la nuntă anul ăsta, deși nu ar fi prea indicat. Abia se cunosc, dacă e vreo materialistă naibii... ajung să îl suport pe Malak cu inima frântă? Beau din paharul meu de alcool rece și aprind altă țigară.

—Trebuie să ne faci și nouă cunoștință cu ele.zice Ammar serios și mă uit la el instant

—Cum rămâne cu Faith?spun rapid

—Eu și Faith am rămas doar prieteni...

         Acum îmi dau seama ce prieten oribil sunt, nici nu am întrebat-o pe Faith despre ei doi. 

—Eu... să vă fac cunoștință? Nu pot.spune Malak pierdut în spațiu

        Îi aud cum încep să se certe, cum că Malak poate să facă afaceri cu diferiți oameni de care nu am auzit niciodată și nu e în stare să îi prezinte pe Riaz și Ammar unor fete întâlnite pe plajă, cu toate că a agățat una bună rău. Dau ultima picătură de alcool pe gât și continui să îi ascult, deși nu îi aud. Vreau să scap de aici. Am nevoie de puțină distracție la modul să fiu distras de la propria existență. Văd o tipă roșcată care se uită fix la mine, abia acum realizez. Îmi arcuiesc o sprânceană și zâmbește. Stă la bar, pe unul dintre scaune, poartă ceva rochie înflorată care lasă la vedere un decolteu generos. Cuprinde cu buzele paiul din băutura ei fără să își ia ochii de pe mine, lucru foarte incitant. Ce mai caut aici? Îmi iau pachetul de țigări și mă ridic de la masă. Băieții întrerup cearta și mă întreabă unde plec. Mă mir că m-au observat. Mă așez lângă ea și îmi mai comand ceva de băut. 

—Atât de convingătoare am fost?spune suav

—Despre ce vorbești, aveam paharul gol.șuier golănește și o scanez din cap până în picioare

—Mhm, nicidecum eu să fiu motivul pentru care ți-ai abandonat prietenii.șoptește ușor dezamăgită

—Ce vrei să bei?întreb si îmi mușc pe interior obrazul stâng

        Deja pare că am vorbit pe limba ei. Îi spune chiar ea barmanului ce dorește, în momentul în care îmi aduce băutura pe care o dau pe gât instant și mai comand două pahare.

—Cineva e supărat?

—Doar plictisit, puțin iritat și obosit.spun privind în jur

—Hmm, cred că știu un remediu bun la simptomele astea.zice și îsi plasează palma pe genunchiul meu

—Nu vreau să ajung înjunghiat de prietenul tău de acolo.spun și mă uit la un individ care se uită pe sub șapcă la noi

      Fata se încruntă și se uită rapid în spate. 

SaddamUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum