Saddam

Capitolul 22

-acasă la Nathan-

Sigur nu mă număr printre oamenii fricoși, dacă eram unul acum îmi puneam problema: dacă cineva a oprit curentul în tot cartierul in mod voit in acea seară? Da, eu nu sunt fricos. Am o durere în... limbajul licențios. Am doar un zumzet pe creier care mă stresează că ne băgăm unde nu avem treabă, noi adică eu și cu mine. Și apoi mă uit la Nathan care se uită la mine și mă întreb din nou: se folosește de mine? Și apoi îmi răspund tot eu: ca să ce? Dacă e cineva și vrea să îi facă rău l-ar fi contactat deja cu privire la faptul că știe de orientările lui. Nu asta face un stalker? Așteaptă până observa ceva cu care te poate avea la mână? Sau poate vrea să aibă un întreg portofoliu cu dovezi... Îmi scot cheile din buzunar și iau micul dispozitiv care stă agățat de ele. Mi-am luat un dispozitiv de detectare a camerelor și microfoanelor, acum vreo trei ani și de atunci suntem e nedespărțit. L-am folosit in toate camerele de hotel în care merg, am auzit zeci de povesti de la oameni care spuneau că au stat în hoteluri și au fost contactați mai târziu că dacă nu plătesc nu știu ce suma de bani vor apărea pe toate site-urile posibile în ipostazele în care au fost filmați. M-am asigurat că e funcțional în momentul în care l-am cumpărat, am găsit și vreo două camere in pereți în hoteluri. Minunate experiențe. Intrăm în casă și mă plimb de colo colo până dispozitivul vibrează și încep să mă uit în jur.

-Ce e?

Zâmbesc, făcându-l și mai confuz apoi încep sa mă uit de-a lungul pereților. Unde naiba ai pus-o? Mă uit la sistemul de ventilație, iau un scaun și merg acolo apoi mă opresc înainte să îl deschid și îl iau după mine afară.

-Ar trebui să suni la poliție, Nathan.

-Ce ai văzut? întreabă confuz

-E o cameră care înregistrează în sistemul de ventilație.

În 15 minute două patrule de poliție sunt în casă. Am mai descoperit trei camere, una in cameră lui Nathan, in bucătărie și încă una pe hol. Am găsit și câteva microfoane ascunse aproape insesizabil în mobilă. Mă uit la ei cum adună dovezile și devin ușor neliniștit, câte imagini a văzut persoana responsabilă?

Merg afară, imi aprind o țigară și mă pierd în gânduri privind în gol. Oamenii din cartier nu înțeleg ce se petrece aici, stau și se uită înspre casa asta de parcă a murit cineva.

-Hei... Am auzit că te pricepi la tehnologie.

Așa mă numesc mai nou? Mă întorc și mă uit la gaborul care mă cheamă și stopez țigara apoi o bag înapoi în pachet. Intru înapoi în casă și expertul lor se uită la un ecran care se dă peste cap la infinit.

-Dacă au înregistrat ceva, e imposibil să văd... spune pierdut

Mă las pe vine lângă el și îmi pun degetele în mișcare pe tastatură.

-Nu e înregistrat, e transmisiune live.mormăi și in următoarea secundă ne vedem pe noi pe ecran pentru că nenorocirea asta inca transmite undeva. Vă pot face rost de locația unde transmite toate imaginile astea... spun rar în timp ce tastez rapid. Doar lăsați-mi câteva momente la dispoziție.

-Chiar poți face asta?întreabă Nathan agitat dar și nervos

-Nu.zic după o clipă

-Atunci?!

-A închis transmisiunea live, Nathan!spun și iau mâinile de pe tastatura ca să vadă cum toate camerele și microfoanele sunt deconectate. Ne-a privit până acum.continui

-Și ce facem?se aude din dreapta mea și aproape că îmi vine să îl concediez pe băiatul ăsta

-Ne conectăm înapoi.spun serios