Saddam

Capitolul 59

-mai târziu-

          Torn ceva vin roșu in două pahare apoi ii pun dopul și merg cu ea spre raftul unde era. Citesc eticheta pentru că sunt curios de unele informații. Îmi place vinul ăsta, cu toate că nu am mai băut de mult vin și m-am dat pe chestii mai spirtoase. Aud pași în spatele meu și pun sticla la loc apoi mă uit la el. Tocmai ce a ieșit din duș, cu vreo trei minute după mine pentru că a rămas să își usuce părul prețios. Cu toate astea tot pare umed și îi fac observație la care îmi spune că aerul cald ii face rău.

-Are sens, da.spun încă râzând

-Plus că am nevoie de produse speciale, iar tu nu ai decât un gel de dus și un șampon.spune și mă încrunt

-Am și săpun lichid și detergent de vase dacă te ajută cu ceva.

         Își dă ochii peste cap apoi vine direct spre mine și mă îmbrățișează. Sunt puțin confuz. Dar nu mă plâng. Îl strâng în brațe suficient de tare cât să nu se plângă de durere și îmi pun bărbia pe umărul său. Aș muri să știu ce e acum în mintea lui. Îi auzim telefonul care sună, pentru o clipă nu pare să aibă reacție sau nu îl aude însă se desprinde de mine și se scuză. Mă întorc spre telefonul meu, dar nu apuc nici să deschid câteva notificări că s-a întors. Mergem în living, fiecare cu paharul lui și ne așezăm pe canapea. În sfârșit.

-Dacă ai impresia că o să te distrezi in compania mea...spun râzând și dau drumul la TV. Să știi că asta fac in fiecare seară după ce vin de la muncă.

          Nu are timp de reacție pentru că îmi ciocnesc paharul de al lui apoi beau jumătate și mă scufund in canapea mai bine privind ecranul.

-Îmi place.spune imediat

         Înăbuș un căscat adânc și văd cum lasă paharul gol pe masă apoi se cuibărește lângă mine.

-Și, ești așteptat în altă parte?întreb gândindu-mă la apelul pe care l-am avut

-Nu, doar mama voia să știe dacă sunt bine.

-Părinții tăi știu?întreb reținut

-Yeah...

           După câteva minute de liniște îmi spune că evident nu sunt încântați de alegerile sale, dar au acceptat până la urmă. Nu l-au plăcut deloc pe individul dinaintea mea și cu toate astea au încercat să fie amabili pentru Mathias.

-următoarea zi-

              Mă aflu în timpul programului, în pauză de masă. Am ieșit cu băieții la un restaurant din zonă să luăm prânzul. Vorbim doar despre muncă pentru că Malak a spus că nu o să divulge nimic din ce o să vrea să discutăm joi. Termin de mâncat și mai stăm câteva minute. Iau pachetul de țigări, îl deschid în timp ce râd la una dintre glumele tâmpite ale lui Riaz. Bag mâna în pachet și ceva e in neregulă. Bag pachetul sub masă și mă uit în interior. Ăsta nu e pachetul meu. Înghit in sec privind jointurile așezate în primul rând și în spate câteva plicuri ciudate ascunse după câteva țigări obișnuite. Îmi maschez cat de bine pot nervii, bag pachetul înapoi în buzunar și văd câteva priviri spre mine.

-Brusc ești foarte tăcut.constată Ammar și mă trezesc la realitate

-Ce? Nu, vi se pare. Doar am rămas fără țigări.spun apoi anunț că merg să îmi iau un pachet nou

           O să îl omor pe Mathias. Numai asta îmi trece prin cap. Merg la bar și cer pachetul apoi mă întorc la masa mea și îmi aprind o țigară. Mă așez mai bine pe scaun și mă gândesc cum naiba a ajuns pachetul la mine. Cred că l-a uitat pe măsuța de lângă ușa de la ieșire și din obișnuință l-am luat cu mine dimineața asta când am ieșit amândoi.