Capitolul 56

123 25 7
                                    

          Ne îndreptăm spre ieșirea din casă când îi aud numele strigat, Mathias mă prinde instant de mână și mă trage după el. Mă uit pentru o clipă în spate și pot să văd un individ care ne privește fix. Însă doar pentru o clipă deoarece sunt zeci de oameni care incep să intre în casă și nu îl mai văd. Paznicul ne lasă să ieșim și îmi eliberează mâna. Încă merge înainte și nu spune nimic. Deschid mașina, urcă pe locul din dreapta și urc și eu. Pornesc motorul și pentru o secundă nu mai știu să conduc pentru că nu arată și nu sună familiar, nimic nu se simte familiar. Îmi explică vreo două chestii apoi întorc și nu îmi dau seama cat de mult am apăsat accelerația că aproape ne-a propulsat în copaci. Am băgat pedala de frână in podea și mă uit traumatizat la el.

-E okey, dă cu spatele și fă stânga.spune liniștit uitându-se pe geam

         Foarte okey, da. Încerc să mă adun apoi fac ce spune și plec de acolo rugându-mă să nu vină ceva din față pentru că nu am unde să mă bag. Accelerez mai mult și parcă începe să fie mișto. În vreo câteva minute ajungem la poartă și suntem lăsați să plecăm. De aici îmi pun GPS-ul spre casa bunicii pentru că Mathias nu pare capabil să îmi dea informații.

           Ajung acasă la el. E undeva in jur de ora 22. Nu cred că a ajuns așa devreme acasă în viața lui. Opresc motorul, merg să îi deschid portiera și îl ajut să iasă. E semi adormit și semi beat și astea împreună nu fac decât să îmi îngreuneze mie viața. Ii duc mâna după gâtul meu apoi îl lipesc de mine și încui mașina. Mergem spre casă și Maya pare că abia s-a trezit. Săraca, are un șoc atunci când ne vede.

-Îl pot lua eu de aici.spune

-E greu și necooperant.spun și trec pe lângă ea. Îl duc eu in cameră.

           Urc scările cu el, destul de greu. Mormăie ceva dar nu înțeleg nimic. Îl duc in camera lui, aprind becul apoi îl las cu grijă în pat și are un zambet tâmp pe față, chiar daca are ochii închiși. Ii scot adidașii din picioare. Ii las undeva prin cameră apoi îl așez în pat cum trebuie. Îmi scot cheile ca să i le las pe ale lui apoi mă uit spre ușă și Maya mă privește într-un mod, zici că sunt ceva fantastic. Ii las cheile pe birou apoi mă apropii să ii spun că plec, dar începe să mormăie că nu vrea sa plec și îmi înconjoară mâna cu ambele brațe și nu am să mint când spun că are prea multă forță.

-Bine, mai rămân câteva minute.spun și mă eliberează

-Bun!

         Maya deja ne-a stins becul și a închis ușa. Femeia asta cred că l-am văzut în toate stările posibile și nu o mai deranjează nimic. Mă așez pe marginea patului apoi casc adânc.

-Te-am plăcut de când te-am văzut prima oară.il aud vorbind și îmi lovește spatele cu degetul

-Da? întreb amuzat apoi aprind o lumina de lângă pat și mă întorc spre el

-Da.afirmă imediat și întinde brațele spre mine

          Îmi așez capul pe pieptul său și îmi mângâie părul cu o mână iar cu cealaltă spatele. E atât de plăcut, simt că o să adorm. Nu vreau asta, ii spun să îmi povestească despre cum a fost ziua aia in care m-am văzut și de ce nu a spus nimic niciodată.

-Dacă vrei să afli trebuie să rămâi cu mine in seara asta.mă condiționează și mă gândesc vreo câteva clipe

-Nu pot să dorm in blugi...spun

-Îți dau ceva de schimb.

         Normal că nu mai plec. Cu toate că am spus că nu vreau să implicăm sentimente și acum începe să îmi spună că mă place... Eu vreau sa aud povestea. In câteva minute mă aflu în dressingul lui, care nu e deloc mic. Iau niste pantaloni scurți, doua perechi și mă introc la el. Mă schimb rapid, el inca se chinuie să își dea tricoul jos. Îl ajut apoi mă așez în pat lângă el. Se strecoară mai aproape de mine și ne încurcăm picioarele, ajungem să stăm lipiți unul de altul. E cald, probabil o sa transpirăm daca mai stăm mult așa. Dar momentan nu mă deranjează.

SaddamUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum