Saddam

Capitolul 53

-acasa la Nathan-

Intru primul și Nicolas vine direct spre mine apoi mă las la nivelul său și îl îmbrățișez.

-Ai rezolvat, Saddam!spune mândru și se îndepărtează. Ești cel mai tare!spune apoi mă îmbrățișează iar

-Ți-am spus că asta o să fac.zic atunci când se îndepărtează. Mă țin mereu de cuvânt, să știi.

-Știu.zice zâmbind. Uite, el e al doilea tată.spune ușor amuzat și îmi arătă spre Seth care stă pe canapea. Saddam!spune brusc încântat. Am frați mai mari! exclamă fericit. La fel ca tine! Nu e cool?!

-Ba da, puștiule. E grozav.spun zâmbind. Ești pregătit să locuiești cu Seth? întreb și mă uit strict la modul lui de a se comporta

-Da.spune simplu și dă din umeri. E de treabă.zice mai mult în șoaptă. Și e doctor.continuă și mai încet. Și eu vreau să fiu doctor și să lucrez pe ambulanță. Vreau să fiu ca ei doi când o să fiu mai mare!zice și îmi arătă spre Nathan și Seth. O să fiu cool.

-Chiar dacă trebuie să pleci din oraș și să nu îl mai vezi pe Nathan? întreb nesigur

-Oh, ți-a spus secretul.spune și se uită spre Nathan cu niște ochi mici. Da, e doar pentru o perioadă. Iar el și noua mea mamă sunt simpatici, vreau să le acord o șansă. Toată lumea merită o a doua șansă. Nu, Saddam?spune și aprob apoi râde. Te las pe tine să ai grijă de tati până mă întorc, însă nu vreau să crezi că ai voie sa pleci după pentru că vreau să fii aici să îți povestesc totul și să mă înveți chestii de hacker. Pot să fiu și doctor și pompier și hacker, Saddam?

-Nu știu, Nicolas. Dar sunt sigur că o să îți dai tu seama care e cea mai bună variantă.spun gânditor

-Da, ai dreptate. Întâi trebuie să studiez posibilitățile. Să nu pleci, bine? Nu știu alt hacker.

-Nu o să plec.spun serios

-Bine.spune și îmi face semn să vin mai aproape de el. Tati te place, însă el crede că tu nu îl placi. Credeam că asta se întâmplă doar în școala generală. Să știi că nu ai voie să îl superi.zice serios

-O să fiu atent.il asigur pe un ton serios

Mă îmbrățișează din nou spunând că o să îi fie dor de mine și simt cum mi se rupe sufletul în bucăți. Îl las sa plece in cameră să caute ceva jucărie și mă ridic in picioare privindu-l pe Seth care vine spre noi. Nathan stă ascuns după peretele care desparte sufrageria de hol, dar tot l-a văzut venind.

-O să fie pe mâini bune, Saddam.spune pe un ton serios

-Ai face bine să fie, pentru că o să mențin legătura cu el și orice lucru suspicios in comportamentul său o să te coste mai mult decât cariera la care ții atât de mult.zic serios

-Nu e nevoie să mă ameninți, eu nu...

-Nu te ameninț. Te asigur că o să fac orice îmi sta în putință pentru Nicolas.zic zâmbind fals

-Îți promit că o să fie tratat în cel mai bun mod. E un copil minunat, mă uimește din toate punctele de vedere... Pare foarte matur pentru vârsta lui. Vreau să îi ofer tot ce pot ca următorii săi ani din copilărie să fie cei mai frumoși.spune sincer

            Ai face bine. Minutele trec rapid, nu îmi place asta. Timpul petrecut cu Nicolas devine din ce in ce mai limitat și pot să văd cum Nathan se scufundă și mai rău în durere. Îl strânge pe puști în brațe de aproape trei minute, aproximativ. E timpul să plece. Cei doi soți și-au chemat unul dintre copii să îi ia. Mi-am petrecut câteva minute vorbind cu el, singur. Și da, oamenii ăștia sunt cei mai buni părinți. Îmi spune că o să fie bine. Nu mă ajută faptul că îmi spune asta un străin, dar o sa cred că e adevărat până la proba contrarie.