Saddam

Capitolul 55

-mai târziu-

            Am ajuns acasă, îmbrăcat cu niște pantaloni de ai lui. Blugii mei sunt într-o pungă și încă sunt uzi. I-am aruncat direct în mașina de spălat.

-Foarte... Frumos decorul.constata ironic in timp ce se plimbă pe aici privind pereții albi și mobila pe care s-a așezat doar praful

-Mersi, proprietarul l-a ales.spun și îmi dau ochii peste cap intrând în dormitor

             Îmi caut niste haine cu care să ies in seara asta, aleg ceva rapid apoi merg să fac un duș. Am văzut apă azi cat nu am văzut lunile trecute. Încă îmi simt căile respiratorii rănite și vreau să îl strâng de gât pe Mathias. Dar nu regret nimic. Încep să mă simt din nou mai fericit. Și să uit din ce in ce mai mult totul. Probabil când o să fiu în Londra, dacă decid să plec, o să consider tot ce s-a întâmplat aici doar un vis urât și eventual o sa trec peste mai ușor. După ce termin dușul imi înfășor un prosop in jurul taliei și îmi încalț papucii de casă.

-Hei, Saddam. Bate cineva la ușă! strigă Mathias

-Vezi cine e.strig înapoi și îmi trec mâinile prin păr de câteva ori

          Probabil sunt iar vecini supărați că fac duș in mijlocul zilei, cine ar crede că e posibil. Eram gata să încep să îmi usuc parul când îmi aud numele strigat. Ies din baie, merg la ușă și îl dau pe Mathias la o parte din calea mea. Mai mult îl împing după ușă, dar cui sa ii pese. Privesc cine se află după ușă. Neașteptat.

-Ai uitat ceva aici?îl întreb pe Nathan care pare pierdut din anumite motive

-Voiam să vorbim.spune reținut

-Și eu am vrut, vreo două săptămâni la rând.spun răspicat. Ce mai e de vorbit?

-Inteleg că ești furios, nu am vrut să te rănesc cu mesajul ăla. Doar... nu voiam să terminăm totul prin mesaje. Eram deprimat când am scris și...

-Nathan, ar trebui să îți rezolvi problemele cu tine înainte.il întrerup sătul de scuze

-Încerc, Saddam!spune iritat

-Nu e suficient ca să pot să te iau în considerare. Îți urez mult succes cu orice modalitate pe care o alegi și asta e.

-Ai spus că o să rămâi... zice trist apoi se uită la ușă, in locul in care l-am zburat pe Mathias

-Și tu ai spus că mă iubești. Cred că amândoi am spus și am făcut lucruri doar de dragul de a fi făcute. Acum că suntem chit, ce mai e?întreb și mă sprijin de ușă

        Nu primesc niciun răspuns așa că închid ușa și o încui. Mathias mă privește într-un hal, zici că cine știe ce am făcut.

-Omule, ești atât de insensibil.spune și nu pot să îmi dau seama dacă e ironic sau nu

-Nu vreau să vorbesc despre asta!

-El era? Tipul cu copilul care era al lui dar de fapt nu era? insistă și mă întorc spre el

-Tu nu auzi?!strig și mai tare

         Mormăie că îi pare rău și îi spun că merg să mă îmbrac și să îmi usuc părul. La naiba cu tot. Mă sprijin cu mâinile de chiuvetă și ma privesc pentru câteva clipe. Aș vrea să ies din corpul ăsta și să îmi dau două palme și să mă întreb ce naiba vreau de la viața asta. Dar cum nu e realizabil doar mă gândesc ce să fac. Ieșitul cu individul ăsta sună mai bine decât să stau in casă și să încerc să nu mă gândesc la Nathan. Nu că aș avea la ce să mă mai gândesc, m-a enervat atât de rău că nu știu dacă am ținut vreodată la el. Mă simt de parcă doar l-am folosit. Asta e rău. Dar până la urmă el a beneficiat de mai multe de la mine decât invers. In fine.