Saddam

Capitolul 60

         Lumina girofarurilor îmi încețoșează privirea pentru câteva clipe. Trec pe lângă o ambulanță și îl văd pe Nathan. Pentru o secundă am făcut contact vizual, mă simțeam de parcă timpul s-a oprit în loc, oricât de tâmpit sună. Nu-mi pot șterge de pe retină imaginea chipului său atunci când m-am văzut.

          Apoi m-am trezit în mașina mea demarând spre casă.

-acasă-

         Aprind TV-ul și încă se mai difuzează știri despre oroarea la care am fost martor. Primesc un apel și mă uit ciudat la numărul necunoscut de pe ecran. Închid și instant primesc un mesaj de la acest număr. E ceva reporteriță care vrea să îmi ia un interviu. Ăsta e semnul că mașina mea a fost văzută? La naiba să mă ia atunci. Nu mai ies din casă. Nu apuc să las telefonul jos că văd alt apel. Trebuie să îmi schimb numărul. Decid să răspund, împins la spate de nervi și de ideea că vreau sa le spun acestor oameni să nu mă mai urmărească.

-Salut, Saddam. Sunt tatăl lui Mathias, ne-am întâlnit astăzi... Nu am apucat să facem cunoștință, din păcate. Ai câteva momente libere?

           Se face o liniște mormântală și doar aprob. Oricum in capul meu e haos numai cât mi-am dat seama că nu e cine m-am așteptat eu. Îl ascult preț de câteva zeci de secunde cum îmi mulțumește pentru ceea ce am făcut, pentru modul în care m-am comportat și își cere scuze pentru situația creată de fiul său, spunând că nu a știut niciodată că e un consumator. As vrea sa îl pot ajuta pe Mathias acum, să fiu în stare să îi spun tatălui său că în ciuda acestei probleme e un tip grozav. Dar nu găsesc cuvintele potrivite.

-...cumva este evident că noi ca părinți am greșit undeva, asta l-a făcut să se piardă în anturaje proaste.

            As vrea sa te contrazic doar din politețe... Dar nu se întâmplă nici asta. Tac mâlc până mă întreabă dacă aș putea să vin pentru câteva minute să vorbesc cu Mathias. Lucrurile pe care le-a văzut la știri l-au marcat.

-O să ajung în câteva minute.spun și închid TV-ul

           Îmi mulțumește apoi îmi iau tricoul înapoi pe mine și merg spre ușă. Mă încalț, sting toate luminile și plec.

          Ajung la minunata lor casă, porțile erau deschise pentru mine și s-au închis imediat ce am intrat. Acum incep să îmi fac griji dacă am fost atras aici pentru ceva rău, homofobie sau naiba știe... Nu apuc să bat la ușă pentru că Maya mi-a deschis și am intrat. Mă conduce în living unde sunt cei doi adulți și două fete. Seamănă leit cu bărbatul, nu știam că Mathias are surori. Mă salută respectuos și vin amândoi spre mine. Dau mâna cu el și încep să se prezinte, dar eu sunt preocupat să caut indicii despre unde se află Mathias. Observ totuși și un comportament ciudat la una dintre fete. Îmi strânge mâna într-un mod foarte suav și pare că mă mângâie pe dosul palmei cu degetul mare. Îmi trag mâna rapid și întreb unde e Mathias. Bărbatul îmi spune să îl urmez. Ajungem la camera lui și bate la ușă apoi ii spune să deschidă.

-Mathias...ii repetă a nu știu câta oară numele și m-am plictisit

-Deschide ușa.spun și bat ceva mai tare în ea

          Cred că am fost puțin exagerat, dar incep să mă streseze oamenii ăștia. Vreau sa fiu închis acolo cu el. Auzim cheia cum se învârte în ușă apoi se deschide puțin. Mă privește pe mine apoi pe tatăl său.

-Hei.e tot ce spun pentru că e bizar

-Hei.răspunde supărat

            Ne uitam amândoi la tatăl său care prinde mai greu ideea că trebuie să plece, dar până la urmă pleacă spunând că ne lasă să vorbim. Intru in cameră și încuie ușa în urma mea.