Saddam

Capitolul 35

-două săptămâni mai târziu-

            Particip la o ședință, un fel de training cu privire la noile implementări. După ce au redus numărul persoanelor care au acces la camera de dovezi au decis să limiteze și accesul la baza de date, dosare digitale cu dovezi, declarații, ordine de protecție, pe scurt tot. Lucrul ăsta pare să nu convină la multora.

-... este doar o altă măsură de protecție împotriva posibilelor scurgeri de date și pentru protecția persoanelor vulnerabile. Ca și în cazul camerei de dovezi, accesul la un anumit dosar se va face printr-o cerere scrisă pe care o veți lăsa la colegul desemnat. El o va analiza și va face posibil ca voi să primiți ce aveți nevoie.

          Continuă să ne spună că vom fi repartizați pe cazuri, astfel încât să nu mai existe situații în care un agent să poată contamina dovezile din cazuri care nu-i aparțin. Oamenii ăștia au probleme de încredere în proprii angajați, încă dinainte să vin eu aici.

-În continuare Saddam Madsen rămâne responsabil pentru camera de dovezi, va fi și pentru baza de date și va fi transferat pentru un caz în care este nevoie de el, pentru următoarea perioadă. Deci, vă rog să vă asigurați că cererile voastre sunt plasate astfel încât să ajungă la un alt agent.

          Câteva capete s-au întors spre mine, dar nici nu m-am clintit. Mă aflu undeva în spatele sălii, in picioare, cu mâinile încrucișate la piept lângă Andreas. Ne mai sunt prezentate câteva situații și deja vreau demisia.

-O să fii repartizat la o echipă din teren.imi șoptește Andreas

           Păi? Nu eram deja la toate echipele din teren? Mă uit la el cu o sprânceană ridicată și înghite in sec.

-E un caz mai complex.

             Mai târziu ajung in biroul căpitanului, îmi explică ce rol o să am în această echipă.

             După vreo 30 de minute ies de acolo năucit de cap și mă așez la biroul meu, gândindu-mă. E rău.

-Care-i faza cu tine? întreabă Hector și nici nu am văzut când a ajuns aici pentru că eram ocupat să privesc pierdut în gol

-Ce?

-Abia dacă lucrezi de patru luni aici, nici nu ai înțeles bine cum funcționează departamentul și primești acces peste tot. Ce înseamnă asta?! întreabă destul de ofticat

-Te-ai gândit să faci o reconversie profesională? Cred că ți-ar sta bine ca detectiv.spun zâmbind

-Nu mi se pare normal să...

-Nici mie nu mi se pare normal să vii să te plângi la mine de fiecare dată când nu îți convine cate ceva! Așa că dacă ai o problemă cu mine personal spune-mi sau dacă ai o problemă cu faptul că am fost repartizat într-o echipă mergi și vorbește cu căpitanul. Ce e cu comportamentul ăsta?!

-Saddam, care e problema?

       Mă uit spre capitan apoi la Hector și inspir adânc.

-Cred că Hector are o problemă cu faptul că m-ati ales responsabil de anumite lucruri în departament. Motiv pentru care mă hărțuiește constant cu nemulțumirile sale.

-Căpitane, nu este adevărat. Îl întrebasem politicos dacă...

      Dau drumul la înregistrarea de pe telefon in care se aude cum urlă la mine de ce sunt promovat înaintea lui, asta e o înregistrare mai veche in care eram doar eu și el pe tură și și-a vărsat nervii pe mine.

-În biroul meu.spune și îi face semn spre ușă

         Hector pleacă fără să mă privească măcar. Și așa se face liniște în sală. Mă refugiez in fața ecranului și citesc ultimul mail primit. Aparent echipa asta are un sediu diferit, trebuie să îmi strâng lucrurile și să plec. Șterg mailul conform instrucțiunilor și mă ridic de pe scaun. În 10 minute mă aflu în parcarea subterană și mă îndrept spre mustangul meu care așteaptă cuminte să fie scos din locul ăsta în care e înconjurat de dușmani, adică de zeci de mașini de poliție. Urc la volan și plec spre noua adresă.