Saddam

Capitolul 52

-următoarea zi-

          Mă trezesc de dimineață, sunt in bucătărie, abia ce mi-am făcut duș și încă nu am apucat să merg să îmi iau niste haine, dar am prosopul in jurul taliei. Îmi pregătesc o cafea, destul de neîndemânatic pentru că nu am mai făcut asta de luni bune. Am dormit foarte bine noaptea trecută, fără vise și gânduri care să mă deranjeze. Poate sunetul ploii chiar a ajutat. Decid să îmi scot telefonul de pe mod avion și văd zeci de mesaje. Încep cu cele de la frații mei. Malak mă întreabă unde sunt, aparent Nathan s-a dus acasă să mă caute. Ei credeau că sunt cu el și acum că au aflat adevărul mi-au controlat camera și au văzut că mi-au dispărut lucrurile. Nu știu ce le-a spus. Dar i-a îngrijorat, însă nu suficient cât să mă dea dispărut.

Malak- Sună-mă când vezi mesajul ăsta

Eu- O să fiu la birou peste o oră. Vorbim atunci?

Malak- iahdjaiaiaioqisnsj... Da, vorbim atunci.

          Cred că tocmai a realizat că s-a îngrijorat degeaba. Pun cafeaua într-o cană și o las să se răcească pe masă apoi merg să mă îmbrac. Cu greu mai găsesc ceva purtabil in hainele mele, chiar trebuie să le bag la spălat. Probabil asta o să fac după job.

          M-am pregătit, mi-am luat cafeaua și laptopul și am plecat. Ajung acolo rapid pentru că am ales apartamentul in mod strategic, nu vorbim despre modul în care se uitau oamenii la mine pentru că am intrat în clădire cu o cană de cafea, nu un pahar acoperit sau ceva. Urc la etajul potrivit apoi ies din lift și merg in birou. Tot drumul a durat 7 minute pe jos. Las ușa deschisă la birou apoi mă așez și încep să deschid totul. Cineva bate în ușă, îmi ridic privirea și îl văd pe Malak.

-Neața.spun și mă las pe spătarul scaunului

-Neața.spune nesigur și intră apoi închide ușa

         Se așează pe scaunul din fața biroului meu și îmi povestește despre faptul că Nathan m-a căutat acasă ieri seară. Aparent îi pare rău pentru ceea ce a spus și ar vrea să îmi vorbească.

-Unde stai?

-Am închiriat ceva.e tot ce spun

-Deci ai hotărât să rămâi aici?

-Nu, l-am închiriat pentru o perioadă scurtă. Încă nu știu ce vreau, Malak. Mi-am dat seama că sunt aici doar pentru că vreau să rămân în preajma voastră, dar nu știu dacă ăsta o să fie motivul pentru care să mă stabilesc aici. Locul ăsta nu se simte ca fiind acasă. Poate nu știu cum se simte acasă, dar știu sigur că Londra era mai mult pe placul meu.

-Cum rămâne cu Nathan? întreabă scurt

-Nathan are dreptate, are un copil de crescut. Relația noastră nu e una... Normală.spun indiferent

         Ar fi încercat să spună ceva, însă doar a spus că sunt alegerile mele și le respectă. Însă ar trebui să vorbesc cu el înainte de toate. Acum realizez că nici nu i-am citit mesajele. Mă întreabă ce am de făcut astăzi la birou și după se ridică zicând că mai târziu poate merg să îl ajut și pe el cu ceva. Încep să lucrez și după vreo două ore iau pauză. Deschid telefonul apoi mesajele lui Nathan. Sunt doar două.

Nathan- Îmi pare rău, Saddam. Nu e vina ta, nimic din tot ce s-a întâmplat nu a fost vina ta. Sper că mă vei ierta. Eram... Distrus. Încă sunt. Eram umilit de faptul că dacă îți spuneam despre trecutul meu aveai să mă vezi ca pe alt om. Am preferat să pleci decât să auzi totul și în final am aflat că oricum știai. Și din nou sunt un idiot... Și tu m-ai ajutat iar... Eu nu am făcut altceva decât să îți fac rău.