Tiger[Necesită Mici Editari]

1. Doare atât de tare...

Tris

Mașina gonea nebunește pe străzile New York-ului, aveam control deplin asupra ei, dar dintr-o data doua lumini îmi orbesc ochii, am încercat sa apăs pe frână, dar nimic... Eram pregătită să întorc volanul spre dreapta, dar mâna lui prinde volanul și smucește cu putere în cealaltă parte, am simțit cum mașina a făcut contact cu camionul ce circula neregulamentar... În ultimele mele momente de luciditate am văzut interiorul Chevroletului împroșcat de sânge, apoi negru...

Îmi deschid ochii buimăcita observând ca autobuzul în care mă aflu a frânat brusc... Afară ploua, iar eu ca de obicei am adormit cu capul proptit de geam... Printre sropi care se așezau grăbiți pe el, am observat în depărtare 6 mașini modificate, erau pregătirile pentru cursa Tigrului, simțeam furnicături în palme sa mă alătur lor, dar îmi scutur repede capul, vrand să scap de idea asta idioată, Beatrice Henderson, a părăsit de ceva vreme lumea asta, în spatele ultimei mașini se afla un lanț lung de mașini de politie, pe chipul meu instalandu-se un zâmbet amar... Era clar ca cei 6 care conduceau mașinile cu atâta acuratețe, aveau destula experiență, doar cineva fără toate țiglele pe casă ar conduce cu o așa viteza în partea cea mai aglomerata a orașului, în ora de vârf... și neexperimentat în același timp.... Dar, la fel cum au apărut s-au făcut și nevăzute din raza mea vizuala... După încă 5 minute am ajuns în stația de autobuz unde trebuia sa cobor, si mi-am luat bagajul, acum e acum... Am pășit destul de înfricoșată pe trotuar, privind panicată în jur, nu mă așteptam să mă întorc aici. Niciodată!!

-Tris!! Îi aud vocea mătuși Sasha, care îmi făcea frenetic cu mana, pentru o femeie de 57 de ani are prea multa energie... Și deși îi știu vârsta, nu pot spune ca arata cât pentru numărul ce îl atinge... Este o femeie eleganta, fusta creion gri, și cămașa albă, împreună cu pantofi cu toc cui negri de 15 cm, iar părul ei saten tuns în scări o întinereasc cu cel puțin 5 ani...

-Bună mătușa... Mormăi eu încă privind împrejurimile...

-Vai Tris draga mea, ce mare te-ai făcut!! Îmi spune ea imbratisandu-ma...

-Știu mătușa, dar era și normal, au trecut 3 ani jumătate... Zic eu după ce îmi da drumul din îmbrățișarea aia de urs, chiar sunt curioasa de unde are atâta forță, mda, de fapt știu, doar e sora tatei, si la cat antrenament i-a supus pe frații lui pentru a supraviețui în lumea în care trăim... Nu mă mai uimește nimic...

-Și tot nu îmi vine sa cred ca te-ai întors!! Spune ea țopăind ca un copil mic, mie fiindu-mi frica sa nu își rupă ceva, tocurile alea par periculoase...

-Nici mie... Spun eu oftând.

-Și ce ai de gând să faci acum ca te-ai întors? Mă Întreaba ea foarte zâmbăreață.

-Am de preluat o afacere, și de îmi terminat școala... Zic dând din umeri, stiu ca păream destul de serioasă, deși mințeam cu nerușinare...

-Nici sa nu te gândești, nu vei lucra în garajul acela slinos nici peste cadavrul meu... Zice ea îmbufnata.

-Ba am să o fac! Spun eu pe un ton serios.

-Dar Tris scumpo ești o viitoare avocata... Ai tot viitorul în fata... Zice ea gesticulând enervată...

-Mătușa, poate am eu tot viitorul în fata, dar îmi cunoști mai bine ca oricine trecutul si oricat am încercat nu m-am putut despărți de el... și ști foarte bine ca mașinile fac parte din el... Zic eu privind-o încruntată...