Tiger[Necesită Mici Editari]

20.Am fost un copil tare zvăpăiat...

Tris

Intrăm pe usa casei cu casca in mana, dand fata un fata cu Toby.
-Ce ai patit!? Întreabă el îngrijorat sărind ultimele trepte pe care mai avea de le coborât, ca apoi să isi puna mâinile pe umeri mei.
-M-a cam ploat puțin... Mormăi întorcând casca cu susul în jos, de pe ea picurând puțină apă.
-Mdea, asta văd și eu, mă refer la faptul ca nu ai dat pe acasă toată ziua... Ofteaza el strângându-ma în brațe cu riscul de a se uda fleașcă.
-Am meditat dacă să va părăsesc sau nu, și se pare ca mai multe lucruri din orașul asta ma tin aici. Chicotesc eu lăsând casca pe o noptieră ca apoi să merg în baia de la parter, unde mi-am dat jos hainele ude, și mi-am luat pe mine niste pantaloni scurți de pijama gri, si un tricou negru de al fratelui meu, sau de al lui Max, nu imi prea pot da seama...
Mi-am luat papucii pufosu in picioare si am iesit din baie, dand de toți stând așezați pe canapea, care cum a prins, Max stand pe burtă cu Sam pe spatele lui, care nu stiu de unde a apărut, dar e ok, cu cat mai mulți cu atat mai bine...
M-am așezat pe unul dintre fotoliile libere, privndu-i pe toți cum stăteau cuminți, unchiu si mătușile mele facandu-si apariția duca câteva minute asezandu-se pe locurile rămase libere pe canapea, eu strângându-mi picioarele sub mine.
-Am hotarat sa facem o sedinta și te rog unchiule Cole sa îi chemi pe șefii sediilor din țările și orașele în care ne-am răspândit, iar cei care nu își fac apariția sunt ca și morți... Zic impreunandu-mi mâinile în poală, unchiul dând aprobator din cap.
-Peste 3 zile este cursă și trebuie să incepem antrenamentele pentru ca le-am cam neglijat, și avem niște Robinsoni de pus la punct... Chicotesc eu lasandu-ma pe spătarul fotoliului.
-Se pare ca nu mai ești cu moralul la pământ mulțumesc lui Dumnezeu, dar ce te-a readus la vechea tu? Întreaba veselă Sky, cred ca ea e cea mai veselă din toată familia asta.
-I-am făcut o vizită bătrânului, afară plouă, m-am intalinit în particular cu Seby, a spus ca iti fă face o vizită cât de repede Cara. Zic eu dând din sprâncene, ea dandu-si ochii peste cap.
-Mhm, ce mai face mormântul tatei? Întreaba curios Toby.
-Cum poate face o cruce printre alte mii de cruci dintr-un cimitir? Singură nici gând... Zic eu dând din gene.
-Nu e chiar o cruce, e o piatră mare și dreptunghiulară sculptată din stânca în care a derapat de a dat ortu popi, pe care tu ai desenat intr-un colț în partea de jos doi copii, unu băiat care era cocoțat intr-un copac, și o fetiță care se dădea în leagăn, însă nu mai era nimeni care să îl ajute pe pusti să coboare, ai nimeni sa îi inpinga leagănul puștoaicei, ca apoi in colțul opus pustoaica îl ajuta sa coboare jos cu chiu cu vai, ca apoi pustiul să îi împingă leagănul fetei, știm amândoi ce înseamnă... Mormăie el punăndu-si mâinile în sân
-Pe lângă faptul ca îmi place să desenez si aș fi numai bună pentru o firmă de pompe funerare, înseamna ca trebuia să ne descurcăm singuri de atunci. Zic eu luând o postură asemănătoare cu cea pe care a adoptat-o el mai devreme.
-Exact, și nu poti sa îmi acepti ajutorul și ma îndepărtezi de fiecare dată... Zice el ridicându-se de pe canapea, vrând să mă ia în brațe, eu luând o poziție defensivă.
-Pe piatra TA de mormânt ce am desenat? Întreb eu cu o curiozitate falsă în glas.
-Aceasi puștoaică, doar ca puțin mai mare, stând sprijinită cu spetele de copac, privind cerul, unde sub firmă de nori scria, Eu citesc regulile ca apoi sa le încalc, ceea ce spuneam eu înainte de fiecare cursă... Zjce el îngenunchind lângă fotoliu, punandu-si mâna pe antebrațul meu, eu tragandu-mi-o repede.
-Ce am zis eu ca aș fi perfacta pentru pompe funerare... Chicotesc eu simțind cum o lăcrima mi se rostogolește pe obraz.
-Gata, știu ca am procedat greșit când ti-am ascuns faptul ca trăiesc, dar trebuia să te țin în siguranță lumea asta e tot mai periculoasă pe zi ce trece, nu puteam să îmi mai pierd și ultima parte din familie, și spun puteam, fiindcă acum îl avem din nou si pe Seby, care m-ar distruge dacă te-as pierde iar, ești ultimul lucru care ne mai ține pe noi doi în picioare, ești singurul motiv pentru care am încercat amândoi să trecem peste moartea tatei și să mergem înainte, deși mie mi-a fost mult mai ușor pentru ca eram un pusti iresponsabil căruia nu îi pasa de nimic, și a fost prea târziu când mi-am dat seamă ca trebuia să îmi pese de tine, ca sufletul tău murea pe zi ce trece, Alex si-a dat seama înaintea mea, care eram fratele tău, și a reușit să te salveze, iar acum când lipsește, tu iar începi să te sfărâmi, și de dată asta e rândul meu să te țin în picioare de dragul vechiului Alex, cel care te iubea, zi cel care nu m-ar ierta niciodată dacă din cauza iresponsabilității mele ai păți ceva... Îmi spune el întreb monologul, eu izbucnind in plâns.
-Parca il urai, pentru faptul ca el ti-a sabotat mașina, asa ai zis acum ceva timp, ce să întâmplat de ti-ai schimbat părerea așa dintr-o data? Îl întreb eu cu capul afundat în pieptul lui, după ce m-am luat și m-a strans in brațe.
-Sunt atâtea lucruri pe care nu le știam atunci, și le stiu acum, lucruri pe care le vei afla și tu în viitorul foarte apropiat... Îmi șoptește el, ca apoi să îmi dea drumul, cand a opservat ca m-am mai calmat.
-Viitorul apropiat ai spus, să nu uiți asta, stii mai bine ca oricine că nu imi place să fiu mințita... Oftez eu ridicandu-ma și mergând spre camera mea.
-Unde mergi? Întreabă el speriat.
-La mine în cameră, ne vedem la garaj peste o jumătate de oră... Tip de pe hol, ca apoi să merg la mine în cameră și să mă îmbrac cu niște blugi albastri strâmți, un tricou roșu și geacă de piele, și după mi-am luat niște botine cu talpa joasă, fiindcă mi-e puțin cam greu să conduc cu tocuri, nu ca nu m-as descurcă, dar mna...
Am coborât în fugă, unde mai era rămasă doar Sam care îi privea rușinoasă pe Cole și Sasha, probabil Pat fiind plecată cu ceilalți la garaj fiindcă am rugat-o să le verifice mașinile până ajung eu acolo.
-Hai, ce faci încă aici, de ce nu ai mers cu ceilalți? O întreb eu chicotind, prietena mea tresărind.
-Max a spus ca ar fi mai bine să te întreb pe tine daca pot să vin, fiindcă nu ai avut o stare de spirit prea bună în ultima vreme... Mormăie ea jucandu-se cu una dintre brățările de pe mâna ei.
-Max e un mare idiot, hai, vi cu mine, dar tre sfatuiesc să îți pui centura... Zic eu luand-o de încheietura și tragand-o după mine până în garaj.
-Mda, am înțeles, dar cum să mi-o pun? Întreaba ea privind derutata centura în formă de X, m-am întins spre ea, si i-am inchis-o chicotind, ca apoi sa pornesc spre pădurea in care se avla garajul, iar în iar în momentu-l în care s-a deschis trapă din pământ, Sam a privit-o destul de ciudat, ei ,asta e viață... Am coborât pin tunel, ca apoi să parchez mașină aproape de pista, iar când am ieșit din ea, cu Sam pe urmele mele, am dat de Gin la volanul unei masini și de fratele meu la stație, explicandu-i cum se fac virajele alea nenorocire din scurt, pe care nu le suport de la cât le-am exersat, măcar acum le pot face...
-Hei, ciudățenia naturii... Zic eu chicotind, asezandu-ma pe masă pe care se afla stația.
-Hei, ciudățenia naturii numărul 2... Chicotește el bătând palma cu mine.
-Ce?? Îi aud vocea lui Gin din stație.
-Nimic, abea ce ajuns Tris pe pista, tu continuă să exersezi, fiindcă am să vin imediat să văd cum stai cu drifturile... Îi spune el, privind spre iubită lui care acum trecea de curba în formă de L, virajul iesindu-i destul de bine, deși aproape s-a atins de perete, eh, nici eu nu eram mai strălucită.
-Unde sunt ceilalți? Întreb eu, privindu-l pe Toby cum se încrunta.
-Max e cu Pat, o ajuta să repare una dintre mașini, carea ii era cam indoit fuzelajul din cauza unui mic accident în garaj, nu întreba... Zice el în momentul în care am dat să deschid gura.
-Sam, dute și tu acolo, sunt după colț, și ajuta-i, da-le instrumentele de care au nevoie, știi ce e aia o cheie franceza? O întreb ea chicotind.
-Sigur. Zice ea luand-o la picior spre locul pe care i l-am arătat.
-Și ceilalți? Îl întreb eu pe fratele meu, care continuă să îi studieze felul de a conduce a iubitei sale.
-Ki pregătește locul de întâlnire pentru diseară când va fi ședința, fiindcă a spus ca s-ar simți prost să stea doar si să privească. Oftează Tobias, eu chicotind.
-Sky? Îl întreb eu leganandu-mi picioarele ca un copil mic.
-Verifica traseul cursei și scurtăturile pe care le-am putea folosi, de ce? Întreaba el privindu-ma lung, acum fiind rândul meu să chicotesc.
-Ma duc să vad ce face, o să avem nevoie de harta aia peste 3 zile... Mormaie eu sărind de pe masă și luând-o spre sala calculatoarelor, unde Sky tastă cu o viteză de neimaginat privind când intr-un monitor, când intratul, atunci când am intrat s-a oprit ca scoasă din tranșă, ca după să mă priveasca zâmbind, când vine vorbă de calculatoare nu pot sa am mai multă încredere în altcineva înafară de ea, o dată a spart sistemul de dată NASA sau cum dracu' i se zice, a fost doar o provocare, eram niște copii drăgălași și inofensivi... De asta am scăpat de școală de corecție...
-Hei, cum te descurci? O întreb eu zâmbind, ea oftând dandu-si jos ochelarii pe care îi poartoa doar când lucra ceva pe calculator, acum, când eram mici, era obligată să îi poarte mereu din cauza unei probleme din nastere, arata asa de amuzant, o blonda pitica cu ochii albăstri si ochelari stil Harry Potter sau cum se zice, nu am citit niciodată cartile alea, dar ea le iubea din toată finta ei, macar acum are ochelari puțin mai mari decât cei normali cu rama groasă, și neagră.
-Binișor, când nu m-am descurcat eu când venea vorbă de calculatoare? Mă Întreaba ea chicotind si lăsându-se pe spate in scaunul ei rotativ.
-S-a intamplat vreodata asa ceva? O intreb eu zâmbind, ea dând dezaprobator din cap.
-Încă mai țin minte când eram pe clasă a-8-a si ai venit la mine într-o seara târziu implorandu-ma practic sa întru in casuta de Email a profesorului de chimie, fiindcă i-ai trimis fără să vrei un mesaj în care il înjurai de mama focului... Oftează ea ca apoi să râdă.
-Eram un copil foarte zvăpăiat, după cum zicea și domnul Cnok... Mormăi eu dandu-mi ochii peste cap.
-Încă mai știi cum îl chema? Întreaba ea punandu-si teatral mâna la inimă.
-Cum să uit, a fost primul profesor pe care l-am înjurat în fața fiindcă mi-a dat un 8 când eu merităm cu siguranță un 9... Rad eu sprijinindu-ma cu spatele de perete.
-Si asta exact a două zi după ce ai venit la mine, oh, credeam atunci ca te va exmatricula... Zice ea suflandu-si niste șuvițe rebele care i s-au așezat pe fata.
-Nu ar fi făcut asta, și și dacă ar fi facut-o nu ar fi ieșit prea frumos pentru el, acum să lăsam asta, hai să vedem ce ai făcut... Oftez eu apropiindu-ma de birou, sorijinindu-ma cu palmele de el, ea punandu-si ochelarii înapoi pe nas, începând să îmi arate ce a făcut în ultima jumătate de ora, și spre marea mea bucurie, a făcut o treabă minunată...

-Va continua...