Tiger[Necesită Mici Editari]

26.Știu...

Deci, merit să fiu bătută dar am luat un 8 la geografie (părinți foarte exigenti), si m-am făcut fără telefon...

Tris

Înjuram ca disperata în gând vrând să mă dau cu capul de peretele din cabina de probe, m-au plimbat timp de 5 ore printr-un magazin de rochii de mireasa, însă încă nu am rezolvat nimic, care îmi place mie nu le place lor și invers.
Acum stăteam pe o canapea si le priveam pe fete care se tot plimbau si îmi arătau diferite rochii, însă eram de neînduplecat.
Am oftat enervata si m-am ridicat în picioare, exact atunci am observat-o pe Gin ce se apropia cu o rochie cu dantela absolut superbă, iar atunci am simțit ca ma îndrafostesc pentru a doua oară.
Era albă, cu un decolteu in forma de inima, iar de acolo în sus se întindea niște dantela ce formă si niste mâneci superbe, scurtute, în talie avea o curea argintie, era până în pământ și acoperita în întregime cu dantelă, era si puțin bucată, să zic așa, dar nu exagerat.

Am iesit afara din cabina cu un zâmbet colosal, dacă îmi spunea mie acum câteva luni ca am sa ma marit, si si cu Alex, îți spuneam direct ca ești smintit, si prost, si multe alte adjective, ca apoi probabil să merg si sa plâng pe undeva.
-Arăți minunat scumpo!! Râde viitoarea mea soacra strangandu-ma în brațe, Esma a fost mereu o persoană minunată, si acum îmi dau seama cu cine seamănă iubitul si viitorul meu sot.
-Mulțumesc! Deci, fetelor, o luăm? Întreb eu chicotind si făcând o pirueta, fetele dând vehement din cap.
Am tras-o de o parte pe Esma, această zambindu-mi din nou și mangaindu-ma pe obraz.
-Este totul pregătit pentru diseară? Întreb privind-o tristă, această dând aproabator din cap.
-Totul v-a fi bine, nu te speria, nimeni nu va păți nimic... Oftează viitoarea mea soacră, imbratisandu-ma.
-Dacă tu zici... Oftez pornind în căutarea celei de a doua rochii fiindcă petrecerea va fi pe plaja, si nu cred că voi rezista să stau în rochia aceea deoarece avea foarte multe "straturi".
-Si ce ai vrea? Întreabă zâmbind Ki.
-Sa fie asemănătoare cu cealaltă doar ca mai scurta si mai subțire... Zâmbesc eu asezandu-ma pe un scaun, si pregatindu-ma emoțional pentru ceea ce va urma după asta, pantofi...
-Ce zici de asta? Întreabă curioasă Esma, eu zâmbind si dând aprobator din cap, era o rochie de vara subțire cu dantelă... Însă avea un fel de ornament sau cum sa ii zic cu niste mărgele aurii, iar mânecile erau mult mai lungi...

-Acum hai după pantofi!! Strigă Sky aragandu-ma după ea pana la raionul de pantofi, desigur, după ce mi-am dat jos rochia si am platit-o, pe cealaltă platind-o Gin în locul meu, fiindcă aveam si așa azi un program foarte încărcat.
-Pantofi, dar nu vreau pantofi, îl vreau pe Alex!! Mormăi eu ca un copil mic lasandu-ma tarata de ea pana acolo, si așa știam deja că nu are nici un rost să mă împotrivesc.
Am ajuns la comun acord că vom lua pantofii care îmi plac mie, doar ca exagerat de înalți, 15cm, parcă.
-Astea? Întreabă plictisită verisoara mea blondina, fiindcă era a 45 a pereche pe care mi-o arata, însă astea erau perfecți, deoarece eram sigură că de vor potrivi cu ambele rochii, albi, simpli, si desi erau picioroange sută la sută, păreau si destul de confortabili...

Am hotărât că ne este de ajuns pe astăzi, si am pornit spre casă, unde băieții se jucau Fifa, Alex fiind îmbrăcat în costumul de ginere, însă cravata ii atârnă doar pe după gât, deoarece absolut niciodată nu i-a plăcut să și-o pună singur deoarece știe să o facă.
M-am apropiat de ei, acestea fără ca măcar să îmi observe prezenta, m-am îndreptat spre priza, scoțând televizorul, băieții strigând în cor un "Hei!" supărat, se comporta de parca nu ar avea 20, 21, si respectiv 24 de ani.
-Ești așa un copil... Mormăi eu apropiindu-ma de Alex, si asezandu-ma în brațele lui, acesta punandu-si mâinile pe soldurile mele, eu inodandu-i cravata ca apoi să îl sărut cast pe buze, iubitul meu chicotind.
-Si mai spui că noi suntem copii piticanie!! Rade el sarutandu-ma, de data asta prelungindu-l si facandu-l cât mai posesiv posibil.
-Nu sunt o piticanie, ce sa îți fac eu ție dacă ești o paluga de 1,80. Rad puanndu-mi capul pe umărul lui, si el imbratisandu-ma strans.
-De fapt la 1,69 nu poți spune că ești prea scundă... Râde el stracurandu-si mâna în pantalonii mei strangandu-ma de o fesa.
-Mda... Vedeți și voi la el, se razgandeste mai reu decât mine când mă gândesc să îmi iau un pistol nou... Mormăi ciupindu-l din spatele gatului deoarece el nu știe să își țină mâinile acasă, măcar de fata cu toți să stea cuminte.
-Nici chiar așa, ultima dată a trebuit să mă bat aproape cu tine pentru revorverul acela cu doua țevi... Mormăie el sarutandu-ma ușor pe gat, eu chicotind si intorcandu-mi capul ca să îi dau cale liberă la buzele mele.
-Nu e vina mea că era o piesă de colecție pe care mi-o doream atât de mult, si pe lângă asta, m-ai lăsat să câștig deoarece mă iubești... Zic eu ca un copil mic rânjind cu toți dinții.
-Sigur ca te iubesc, ca daca nu nu mă mai insuram cu tine mâine... Râde el ridicandu-se cu mine în brațe și începând să urce scările pana in camera noastră, fiindcă chiar dacă am fost cicaliti atât de mult de toată familia nu aveam de gând să respectăm tradiția aceea stupidă, nici nu cred că aș fi dormit în seara asta fără el, si desigur că nu vreau să arăt că o mumie ambulanta la nunta mea cu cel pe care il iubesc din tot sufletul..
M-a așezat ușor pe pat, venind si el sub pătură, după ce și-a dat costumul jos rămânând doar în boxeri, iar eu tragandu-mi unul dintre tricourile lui peste cap, ca apoi să mă strânga în brațe, și aseza,ndu-si capul, ușor pe creștetul meu, avea o mână strecurată pe sub tricou, palma lui fierbinte fiind presată de spatele meu, m-am foit puțin, strecurandu-mi capul în scorbura gatului lui, el doar chicotind si trecandu-si cealaltă mână pe sub mine până la una dintre coapsele mele, ajunsă acolo strengand ușor.
-Alex, trebuie să îți zic ceva... Mormăi eu cu nasul in gâtul lui, respirand încet, încercând să imi păstrez calmul, chiar nu știam cum avea să rectioneze, probabil se va speria mai rau decât am facut-o eu.
-Hm? Mormăie el curios, dandu-se puțin mai în jos, fetele noastre ajungând la același nivel, eu sarutandu-l scurt, ca apoi să oftez, cred că e prima dată în ultimii ani în care aproape tremur de frică.
-Sunt... Aaaaa... Sunt... Mă bâlbâi au ca după ascunzandu-mi capul în pernă rușinată.
-Ești speriată, m-am prins... Chicoteste el mangaindu-ma pe spate.
-Si azta... Mormăi eu cu capul în pernă, cuvintele mele sunând cam distorsionate.
-Stiu ca ești însărcinată piticanie, si mai spui despre mine ca sunt un copil. Mormăie el amuzat, eu incremenind si privimdul curioasă, Alex având un zâmbet mic pe chip.
-Dar de unde... Întreb eu curioasă, iubitul meu răzând slab.
-Te cunosc mai bine probabil decât propiati persoană, ai fost foarte stresata în ultimele două zile, asta si ai uitat astăzi testul de sarcina pe ghiuvetă... Râde el eu roșind rusimata de propria mea nerozie.
-Siii..? Zic eu mai mult ca pe o întrebare, Alex zâmbind scurt, si sarutandu-ma pasional.
-Și e cel mai frumos cadou pe care mi l-ai putea face vreodată, știam de azi dimineață ca ești speriată si stresata cu privire la acest lucru, insa știam că ai să îmi spui în seara a asta, fii.dca zi așa urasti să ascunzi lucruri fata de mine, si îți va fi de ajuns, iar despre reacția mea, încă sunt uimit ca ai putut crede vreodată că am să reacționez urat la așa ceva, cum am spus si mai devreme, te iubesc, si fiinta aceasta ce creste in tine e doar dovada iubirii noastre. Zâmbește el, exprimând prin fiecare por doar fericire, prinzandu-mi fata in palme și sarutamdu-mi fiecare părticică din fața de la frunte până la buze si bărbie, eu zâmbind si oftând ușurată.
-Si ceilalți stiu? Întreb eu curioasă, privindu-l ca apoi să chicotesc.
-Eee, asta e complet alta poveste... Să spunem doar ca băieții stiu deoarece după ce mi-a trecut șocul, am început să strig prin toată casa că, "O să fiu tata" dar stai liniștita tattatal tau ne era acasă.. Chicotesc el mutandu-si mana pe pântecele meu încă plat, eu oftând ușurată.
-Mă bucur ca ai reacționat atat de bine, credeam că ai să te sperii si poate să mai și lesuni pe lângă asta... Rad cuibarindu-ma în brațele lui, probabil singurul loc în care mă mai simt încă în siguranță.
-Ai crezut prost... Mormăie el sarutandu-m de pe frunte si strangandu-ma in brațe.
-De ce ești atât de sigur? Întreb eu zâmbind.
-Pentru ca, acum multi ani, când mi-ai dat o șansă, prima, si ultima, cum ai zis și tu, ti-am promis că nu am să te abandonez niciodată, ori ce ar fi si ca am sa am grija de tine. Oftează el sarutamdu-mi cresetul si i-am putut simți zâmbetul în acel loc.
-Ori cat de mult ar dura... Mormăi eu aproape adormita, ultima parte din ăcea promisiune
...
-Si acum se pare că am să am grijă de tine toată viața, de tine sau de el, sau ea... Mormăie ca apoi respirația să i se regleze, semn că a adoit, eu punandu-mi capul pe pieptul lui, ascultându-i bătăile inimii, adormind si eu la scurt timp...

-Va continua...

Scuze ca e atât de scurt, însă următorul capitol va fi o adevărată harababură.

Acum, ce ați vrea să fie viitorul copil, sau ce credeți că este?