Tiger[Necesită Mici Editari]

9.Povesti la ora 05:30...

Tris

După toată filozofia de care am avut parte din partea lui Toby m-am dus la somn, adormind cu mult înainte ca Toby să vină sus, dar niște zgomote ciudate din toiul nopții m-au sculat din morți, sunau leit cu sunetul produs atunci când tragi cu pistolul, iar când am văzut ca fratele meu lipsește, am sărit panicată din pat, fugind spre ieșirea din cameră, încălțându-ma cu papucei mei pufoși, înșfăcând unul dintre cuțitele mele exagerat de lungi, care se aflau intr-un suport aflat în perete, rămânând afară doar partea pe care o ții în mâna, acest suport fiind folosit mai mult ca cuier, deci cum am zis, am zburat pe ușă cu cuțitul care avea vreo 15-16 cm, veraficand și cameră lui Gin, observând ca și ea lipsește, așa ca era să îmi pierd mințile, fugind îngrijorată spre locul de unde se auzea zgomotul, ajungând în grădină din spate, unde am văzut două siluete în umbră, cu spatele la mine, una fiind mai înaltă decât cealaltă această fiind cu siguranță o femeie... M-am apropiat în liniște, punandu-i cuțitul la gât celui mai înalt, iar cealaltă mâna mi se află pe gură sa, am auzit un țipăt speriat din cauza acelei femei, iar tipul a oftat doar frustrat, încercând să spună ceva, dar eu eram enervată și vroiam doar să știu ce au făcut cu fratele si prietena mea, am simțit o mâna destul de muternica care înlatura mâna aflată pe gură maimutoiului ăluia.
-Surioara, dacă iar vrei să mă omori fiindcă ti-am mâncat înghețata, află ca nu am fost eu, și dacă aș fi fost aș face un bine, fiindcă ai să ajungi să te îngrași... Zice fratele meu enervat, dandu-mi și mâna cu cuțitul jos de pe gâtul lui, si intorcandu-se cu fața la mine, eu îmbrățișându-l și ingropandu-mi fața în pieptul lui.
-Și tu era să mă faci să sufăr de un infarct bun rău de tot... Mormăi eu strângându-l mai tare, el doar oftând învins, și strângându-ma și el în brațe.
-Bine Tris, dar dată viitoare, încearcă să nu mai bagi biată fată în sperieți, cu antrenamentul tău superior de care am avut parte amândoi din cauza tatei care era un om extrem de protector... Zice fratele meu bosumflat, eu chicotind.
-Ok, dar dată viitoare când vrei să o înveți să tragă, încearcă și tu unul dintre pistoalele mai silențioase. Mormăi eu despărțindu-ma din îmbrățișarea lui, și pornind spre casă, cu ei pe urmele mele, iar după ce am ajuns în sufragerie, și am văzut ca este ora 5:30 am zos ca nu mai are rost să mă culc, fiindcă era sambata, și cum aveam obiceiul acum ceva vreme, în ziua această a săptămânii, merg la garaj, și repar, sau îmbunătățesc mașinile care au nevoie de acest lucru, iar acum, este multă treabă, fiindcă sunt vreo 1000 de mașini, să zicem așa un număr rotund, și doar 150 sunt ale mele, 176 ale lui Toby, 194 ale tatei, 144 ai fost ale mătușii, 190 au fost ale unchiului Cole, iar 146 ale mătușii Patricia, deci, cred ca va dați seamă ca va fi mult de muncă, și eu mereu îmi îndeplinesc îndatoririle, iar băieții nu s-au ocupat de ele în locul meu, fiindcă probabil nici nu mai aveau speranță ca ne vom întoarce, și au fost prea ocupatei să se ocupe de mașinile Robinsonilor, dar nu am de gând să mai acept asta.
-Hei la ce te gândești? Intreaba Toby curios, eu dând doar din umeri.
-Știți, când va cedeam pe pista aveam mereu impresia ca aveți o viață perfectă... Mormăie Gin eu chicotind.
-Viața noastră a fost în multe feluri, doar perfectă nu a fost... Mormăi eu, fratele meu râzând la afirmația mea.
-Cum așa? Întreabă ea curioasă, eu zâmbind.
-Păi de pe la vârstă de 5 ani mama ne-a părăsit pentru un grăsan plin de bani, până la vârstă de 8 ani am avut amândoi o copilărie normală, dar în momentul în care era cat p'aci să fiu răpită, a început antrenamentul ala de care pomenea Toby mai devreme, la 10 ani am început să conduc, pe când Toby de la 9 ani, la 13 ani am început să participăm la curse, totul a mers perfect, am mentinut reputația familiei, eu ieșind mereu victorioasă la cursele în Tunel, iar Toby la cele normale pentru viteză, iar cu timpul am ajuns la același nivel, deși eu tot mă pricepeam mai bine, dar pentru asta putea să fie de vină și mașina, la 14 ani tata a avut un accident oribil de mașină, murind în același timp cu impactul dintre mașină lui și acel tir, la 15 ani m-am îndrăgostită de un băiat brunet și cu niște ochii minunați, care mi-a dat o nouă definiție pentru cuvântul "îndrăgostit", la 17 ani cu o săptămână înainte de aniversarea mea de 18 ani am crezut ca Toby a dat ortu popi, văzând mașina chiar cu ochii mei când s-a făcut praf, de ziua mea exact după o săptămână am avut un accident la ieșirea din Tunel, intrând intr-un camion, iar apoi tot în seara aceia la spital mi-a fost spus ca iubitul meu acel băiat de care eram îndrăgostită de 3 ani a murit, eu ne mai putând să fac față, mai ales ca în acea săptămână am avut mai multe tentative de sinucidere, și am ales să merg la Londra să locuiesc cu mătușa Patricia, iar dupa 3 ani, la vârstă de 20 de ani și 10 luni, m-am întors acasă, din cauza mamei mele profitoare, aflând ca Toby și Alex sunt în viață și toate astea au fost plănuite de tatăl lui Alex... Ei dacă asta poți numi tu viață perfectă, atunci chiar este... Zic eu dând nepăsătoare din umeri.
-Nu stiam ca ați avut atâtea le cap, păreați atât de calmi și fără griji când erați pe pistă... Mormăie satena încruntată, Liz chicotind.
-Nu păream, eram, cât timp ne aflăm la volanul mașinii, asta ne conferea o stare de siguranță enormă... Chicotește Toby, eu râzând vasela, și pornind spre bucătărie, punandu-mi o căna de cafea aburinda pregătită de Miranda, fără să mai adaug nimic în ea, sorbind lichidul maroniu scoțând un suspin de plăcere când gustul ei minunat mi-a delectat papilele gustative.
-Vreți? I-am întrebat pe ceilalți doi, care m-au urmat până în bucătărie.
-Mai intrebi? Toarnă acolo pitic-o... Zice fratele meu cu o sclipire ciudată în ochii.
-Bine, bine, dar tu Gin, vrei? O întreb eu veselă înmânându-i și fratelui meu o cană.
-Nu mersi... Zice ea strâmbând din nas, eu chicotind, e leit el.
-Energizant? Zic eu stiind deja răspunsul.
-O doamne, nu, nu aș pune așa ceva în gură nici să ma omori... Țipa ea scârbita, eu luând o altă cană și umplând-o cu ceai fierbinte de mentă, oprind apoi aragazul, și luand din frigider o jumătate de lămâie, și storcand puțin în pahar, ca restul să mi-o storc mie în gură, înghițind lichidul acru fără să ma strâmb, ca apoi să mai arunc ce a mai rămas din acea jumătate de lămâie la coș.
-Poftiți șefa, ceai de mentă cu lămâie, fara pic de zahăr, preferatul tău... Îi pun eu cana pe masă, în fața ei, această fiind așezată lângă Toby, apoi așezându-ma și eu la masă.
-De unde ai știut? Mă Întreaba ea uimită.
-Am eu secretele mele... Zic eu dând din umeri... Sau am cunoscut în trecut o persoană exact ca tine. Gândesc eu privind-o zâmbind, ca apoi să mai iau o gură din cafeaua mea.
-Și încă câte... Mormăie Toby scoțându-si din buzunar un pachet de țigări, ca apoi să își aprindă una, schițând un zâmbet relaxat în momentul în care a suflat afară fumul calmant din ea.
-Cum poți să fumezi, știi ca îți distrugi organismul nu? Întreaba Gin enervată, eu chicotind, si nu m-ati crezut când am zis ca e leit el.
-E ceva normal în familia asta... Zic eu euforică, inhalând fumul ce plutea prin cameră.
-Ca veni vorbă de asta, vrei? Întreaba el, și dând dezaprobator din cap.
-Doar nu!? Zice el uimit, eu suspinând, ca apoi să iau inițiativă și să deschid geamul, trăgând aerul curat în piept, încercând să uit de senzația pe care mi-a oferit-o fumul acela aromat, care nu a mai făcut cunoștință cu organismul meu de mai bine de 5 ani, ca apoi să mă întorc și eu la masă, observând ca fratele meu s-a descotorosit de ispita aceeia.
-Nu îmi vine să cred ca ai reușit să o faci... Mormaie el uimit privindu-ma cu ochii mari.
-Știi foarte bine ca nu mai fumez de la 16... Zic eu privindu-l urât.
-Stai, stai, dacă tu nu mai fumezi de la 16, la câți te-ai apucat?! Întreaba Ginger uimită, eu zâmbind strâmb la amintirea reacției lui...
-12... Am zis eu chicotind, ca apoi să mă scotocesc și eu prin buzunare, scoțând o cutiuta pătrată, metalică, cu două buze mari și roșii, care tineau o țigară între ele, desfăcând-o și scoțând de acolo una dintre țigările "Tată nu mă alunga de acasă" cum le ziceam eu și fratele meu.
-Și dacă te-ai lăsat alea ce sunt? Întreaba ea încruntată.
-"Tată nu mă alunga de acasă" sau țigări Irlandeze... Mormăi eu dând din umeri, ca apoi să feresc curia din fața mea.
-Anume? Intreaba ea curioasă, eu chicotind.
-Păi, sunt niște țigări speciale, care sunt aproape inofensive pentru organism, deoarece, au o cantitate aproape inexistenta de tutun amestecat cu o plantă specială care îi da o aroma foarte puternică de mentă, sau ce o fi, iar fumul pe care îl inhalăm, este la fel de inofensiv ca un sprei de gură, sau de cameră, contează ce variantă alegi. Zic eu chicotind, ca apoi să îmi bag iar acea cutie metalică în buzunar.
-Si cum de nu am mai auzit de ele? Întreaba ea uimită, fratele meu râzând.
-Pentru ca doar persoanele destul de influente pot face rost de ele, fiindcă este interzis comercializatul lor pe piață, fiindcă după părerea guvernului este imposibil sa convingi unfumator să renunțe la țigările lor prețioase prim acest mod, dar eu sunt de părere ca se înșela amarnic... Zic eu zâmbind, ca apoi să îmi termin cana de cafea.
-Dar la ce te refereai mai devreme când ai spus ca este ceva normal pentru familia asta? Întreabă ea curioasă, eu zâmbind dulce, lăsându-i fratelui meu onoarea de a face asta.
-Pai pe vremuri, când fumam amândoi, și restul familiei făcea asta, deși pe tata îl cam deranja destul de mult faptul ca și noi doi le călcam pe urme, Așa a făcut soara mea, si eu, cunoștință cu țigările Irlandeze, fiindca tatei nu i plăcea să ne țină din scurt, dar găsea mereu o alternativă mai bună, dar desigur ca soră mea nu le-a înlocuit pe cele normale cu celelalte, până nu a făcut cunoștință cu Alex, care a reușit să o convingă să se lase, oarecum, iar pana atunci, motoul nostru dimineața era "Poți să fumezi fara să bei cafea, dar nu poți să bei cafea fără sa fumezi" Zice fratele meu chicotind, eu dandu-mi ochii peste cap.
-Acum gata, hai ca avem de mers la garaj azi, și eu chiar am mult de muncă, dar desigur ca o să ma ajutați si voi... Mârâi eu enervată când am văzut ca Toby vrea să își ia tălpășița.
-Glumești nu? Eu nu am cu ce sa te ajut... Zice el revoltat, eu privindu-l urât.
-Oh, ba da ai, o să trebuiască sa "testezi" mașinile, fiindcă ei voi fi prea ocupată să le repar, iar apoi vom face primul antrenament pentru C.T.R.A. și desigur, cu mine pe tușă, cum ne-am înțeles. Mormăi eu, după ce am cuțit mesajul primit de la Max... "Am vorbit cu Melisa, și este de acord să participe... Se pare ca a fost prietena cu amica ta Skyler Carson, și a făcut parte din echipă ei, pana știi tu..." am citit eu iar mesajul, fiind curioasă de unde știe el de Sky, și cum de a avut curaj să o întrebe pe Mel de toată treabă asta...

-Va continua...