Tiger[Necesită Mici Editari]

10. Nu trebuie să mi-o demonstrezi mie, ci ei.

Tris

Acum dupa multă ceartă, sunt la garaj, cu Gin și fratele meu căplăug, așteptându-i pe Mel și Max să apara odată, iar când ea a aparut în camera, împreună cu Max, aproape mi-a căzut fata, părul ei de acum câteva zile, de un căpșuniu aprins, era cu câteva nuanțe mai închis, dând puțin spre saten, ssi avea foarte puțin machiaj pe față.
-Sunt eu prost, sau fata asta începe sa semene tot mai mult cu Sky? Întreaba fratele meu bâlbâit, eu dând din umeri, în momentul de față, nimic nu m-ar mai uimi, mai ales ca teoretic Toby și Tigrul s-au întors din "morți".
-Posibil... Eu știu, Sky nu suporta părul lung, sau machiajul... Zic eu încruntată, Mel privindu-ma ,oarecum, speriată.
-Oamenii se schimpa, cheam-o aici, și fă ce știi mai bine... Zice fratele meu zâmbind șmecherește, eu oftând.
-Vino până aici te rog... Zic eu oftând privindu-mi fratele care îmi tot făcea semne "discrete", iar când a ajuns destul de aproape, am luat o cârpă uda, și i-am șters față de machiaj, ca apoi să îmi vina să mă dau cu capul de pereți, pentru prima dată în viață lui, fratele meu a avut dreptate, mă mira faptul ca nu mi-am dat seamă mai devreme ca Melisa Crow este de fapt Skyler Carson, cea mai bună prietena a mea, sunt atât de proastă, cum să nu îmi dau seama, asemănarea era izbitoare.
-Chiar mă întrebăm când aveai să te prinzi... Zice ea oftând și dandu-si genele false jos, ca apoi să își mai șteargă față de rimelul pe care eu i l-am întins peste tot.
-Eh, acum are mai mult sens ca ai aceptat așa ușor, și ca Max știe de tine, dar sunt chiar curioasă cum ai scăpat... Zic eu chicotind.
-Ca și tine, printr-un miracol... Zice roscato-satena pufnind în râs, eu dând aprobator din cap, dar când privirea ii cade pe Gin tace mâlc, să pare ca s-a prins mai repede decât mine.
-Ea este... Șoptește ea încât fata ce ne privea curioasă să nu ne audă.
-Se pare ca da... Mormăi eu la rândul meu, la fel de încet ca Sky.
-E uimitor, cum și dat de ea? Întreaba ea uimită eu zâmbind.
-Intr-un incendiu, nu întreba... Zic eu dând dezaprobator din cap când Skyler a deschis gura sa zică ceva.
-Ok, ok, și... Ce avem azi de făcut? Întreaba ea curioasă, după ce se alege cu o îmbrățișare si din partea fratelui meu... Ca apoi ei doi să mearga să se ocupe cu testatul mașinilor, fiindcă Sky era complet bătută în cap când venea vorbe de reparații, am luat-o pe Gin de mâna, și am mers amândouă sa ne schimbam in niste salopete de blugi, și niste adidasu, fiindcă urma să avem mult de muncă, si să trebuiască sa îi explic prietenei mele cam tot ce știu eu despre mașini...
Așa ca pornim spre mulțimea de mașini așezate în linie, erau atât de multe, și atât de puțin timp...
Am ales prima dată un Dodge Viper albastru închis, cu două dungi negre, probabil cea careia îi știu cel mai bine măruntaiele, și cea mai nouă din "colecția" mea, am urcat-o pe rampă, ca apoi să ma bag sub ea, ca apoi să încep să îi explic anumite lucruri despre mașină asta, cam ca îmbunătățiri i-ar mai trebui, iar ea îmi răspundea doar cu "Aha".
-Daaa, si am de gând să ma rad cheala si sa îmi fac un tatuaj mare cu o viperă pe cap... Zic eu tare, oftând exasperata, fiindcă eram sigură ca nu mă asculta de loc.
-Super... Mormăie ea, ca de pe altă lume, eu ieșind de sub mașină și privind-o, stătea sprijinită de capota acesteia și privea pierdută în direcția în care a plecat fratele meu cu Sky, cred ca o cam roade cea mai jegoasa cățea cu care am făcut și eu cunoștință acum ceva vreme, Gelozia...
Când mi-am dat seam ce să petrece în căpșorul ei mic și derutat am bufnit în râs, ea privindu-ma încruntată.
-Nu mai râde, nu e amuzant... Zice ea tristă, eh dând dezaprobator din cap, continuând să chicotesc.
-Ba e foarte amuzant, ațâța timp cât tu crezi ca Toby își place verișoara... Zic eu bufnind iar în râs, maxilarul ei aproape făcând cunoștință cu cimentul.
-Dar cum... Zice ea încruntată.
-Sky e fica mătușii Patricia, doar ca după nașterea lui Skyler a divorțat de renumitul Jorden Carson, ori cât de mult îi iubea, a trebuit să îi părăsească pentru a îi proteja, fiindcă se pare ca clanul Robinsonilor vrea să șteargă ori ce urma de Henderson din lume... Și se pare ca tot a aflat, iar eu orbita de iubire l-am lăsat pe unul dintre ei să își sape catacombe în inima mea. Fără să știu ca (,) cu un an înainte de al cunoaște pe el, familia lui a rapit sufletul și bucuria Hendarsonilor, tata... Zic eu sugrumată, abtinandu-ma să nu plang, deși îmi era atât de greu, îmi era așa de dor de el... Am tresărit uimită când i-am simțit mâinile Ginei în jurul meu, eu oftând tristă, ascunzandu-mi față in scorbură gâtului ei.
-Cred ca ti-a fost atât de greu... Mormăie prietena mea strângându-ma în brațe.
-Îmi este, dar cum am spus ne-ai răpit diar sufletul și bucuria, nu voința si setea de răzbunare, si poate a reusit sa dezbune familia imprastiind-o peste tot în lume, dar am de gând să adun iar toată familia asta la în loc, si să îi fac praf, pentru ca au încercat nu doar să îmi pună mie capăt zilelor ci și să îmi fure cele mai iubite persoane din viață mea, o dată reușindu-le, si dragă mea Gin, nici nu stii ce rol important ai tu în planul meu... Zic eu orbita de furie, mică șatena privindu-ma înspăimântată.
-Dar credeam ca m-ati aceotat lângă voi fiindcă acum fac parte din familie... Zice șatena tristă.
-Dar faci parte din familie, și nu am să las pe nimeni să îți faca rău, si cu puțin noroc, peste cativa ani vei purta o verighetă și numele de Henderson, si chiar daca nu va fi așa, tu vei fi de acum în colo mereu parte din familia asta ma înțelegi? O întreb eu incruntata, ea zâmbind si dând aprobator din cap.
-Deci, fac parte din familie... Zice ea zâmbind amar.
-Asai, si cum am să spun toată  viata, nimeni nu de apropie de familia mea, doar peste cadavrul meu, si nu am de gând să mor prea curand... Zic eu chicotind, ea îmbrățișându-ma iar, dar de dată asta am crezut ca o să ra.an fără aer, câtă forță poate avea pitica asta?
-Deeeeciii, crezi ca am șanse cu fratele tău? Mă Întreaba ea curioasă, eu chicotind, iar...
-Având în vedere ca îi sclipesc ochii atunci când ești în camera... Da, da cred... Zic eu razand, ea îmbujorându-se, față asta pare atât de fragilă, dar sunt destul de sigură ca nu este așa, îi trebuiesc doar câteva zile de antrenament, și se pare ca dragul meu Tobias se va ocupa de asta...
-Doar eu am impresia ca nu va fi prea ușor să îl fac să mă iubească? Întreaba ea curioasă.
-Nu prea... Cea mai grea parte va fi să îl faci să recunoască asta, și și mai greu va fi să îl faci să rămână lângă tine, Toby nu a avut niciodată în viață lui o relație serioasă... Așa ca te anunț din timp, ca apoi să nu îmi bagi în ochii ca eu te-am pus să te legi la cap cu el... Zic serioasă, ea dând aprobator din cap.
-Cred ca merită riscul, și am de gând să trec peste ori ce obstacol mi se va pune în cale ca să ajung la el... Zice ea, eu zâmbind mulțumiră, se pare ca intr-un timp agat de scurt a ajuns să îl iubească, fiindcă altfel nu știu de ce ar vrea să facă asta...
-Cel mai mare obstacol va fi să îl faci să fie doar al tău, și nu îmi vine să cred ca vorbesc despre el de părca este un obiect... Dar chiar tribuie să îl faci să fie proprietatea ta, fiindcă chiar cred ca ești cea mai potrivită persoană care să îi fie alături... Zic eu zâmbind amar, ea privindu-ma derutata, de ar ști ea ce îmi trece mie prin cap în momentul asta. Acum sa lăsam tot dramatismul, și hai să reparam si să îmbunătățim mașinile astea, trebuie să terminam până mâine măcar cu o pătrime din ele, fiindca am ceva de munca pentru mâine seara, iar diseara am de gând să fac iar pe Jeff spintecătorul... Mormăi eu, ea dând iar aprobator din cap, noi începând iar sa muncim la mașini, ea ascultandu-ma cu atenție, ca apoi să mai fie nevoie să îi mai dau doar câteva indicații, ca apoi să ajungem să lucram cot la cot, eu ocupandu-ma de tunatul motoarelor, și schimbarschimbarea anumitor piese foarte importante, cu altele care să îi mărească viteza, ea reparând și schimbând piese mai puțin importante, dar fără de care mașina nu ar funcționa, dar este un început, așa am început și eu, și peste câteva luni, probabil va ajunge la fel de bună ca mine, sau cel puțin pe aproape.
Până la sfârșitul zilei, cu ajutorul lui Max, și pana la urma a lui Toby, și a catorva băieți de încredere din garaj, am terminat de reparat 29 de mașini, asta fiind un nou record, acum Gin și Sky le testau pe ultimele, și pot spune ce Ginger conducea destul de bine, avea puține probleme la viraje, dar după părerea mea, conducea aproape perfect.
M-am apropiat încep de fratele meu, el privindu-ma curios.
-Ști ceva... Cred ca poți să ai ceva cu Gin... Zic eu serioasă, el punandu-mi mâna pe umărul meu.
-Serios?! Întreaba el uimit, eu dând aprobator din cap.
-Dar... Zic eu dar nu apuc să termin.
-Oh, deci este și un "dar"... Zice el râzând.
-Mereu este un "dar"... Deci, dar să nu te joci și cu sentimentele ei cu faci cu celelalte... Zic eu oftând, el privindu-ma cu privirea aia a lui îndurerata, Las ca știu eu ce îți umbla ție prin mintea aia a ta... Zic eu în gând.
-Nu aș face asta... Zice el serios.
-Nu trebuie să mi-o demonstrezi mie, ci ei... Zic eu făcând semn cu capul spre Gin, care cobora din mașina, venind spre noi.
-Si cum a fost? Întreaba ea curioasă, fratele meu luand-o în brațe...
-Minunat... Zic eu zâmbind, chiar spre să fie o relație serioasă între ei doi, mai aled ca acum fratele mai aproape are 21 de ani... Nu mai este un adolescent în căutare de senzații tari... Sau poate este, dar sper ca nu și în acest caz...
-Eu trebuie să plec... Mormăi dar fratele meu ma prinde de încheietura.
-Unde pleci? Întreaba el îngrijorat.
-Un lucru la spun, margeti acasă și dacă nu ma întorc, nu mă căutați, sunt șanse să nu mă mai găsiți niciodată... Le spun eu lui Toby, Gin și Sky, fiindca se pare ca va sta la noi, iar de maine fine si Max să stea cu noi, fiindcă eu l-am chiemat, fiindcă pur și simplu îmi este frică să nu îi facă cineva rău... oftând, urc în Coșmar, singură mașină care nu a fost testata, dar ep care am adus-o iar la gloria de altă dată, dand-o iar după ce am terminat de o reparat cu vopseaua aceea fosforescenta, care îi speria cel mai des pe cei care concurau cu mine in tunel, astfel ei ajungând să se propulseze în perete, iar cei care nu erau la fel de prosti să se sperie, pur și simplu le faceam eu singură cunoștință cu iadul, iar din cauza ca în tunel, cum nu este lumina, Chevroletul meu camaro arata ca o fantomă verde, de aici îi și vine numele de Coșmarul, și nu nu trișăm fiindca se speriau ei, fiindcă toți ce de pe pista știai cum arată mașină mea în lipsa luminii, credeti-ma nici nu știu ce ii speria atât...
Eram pe drum înspre port, nu aveam de gând să concurez, nici gând, avem de gând să mai adaug pe cineva pe listă mea de "Omorâți" și asta doar din cauza ca vreau să mă razubun, Raluca a fost doar începutul, mai am 4 persiane la care să le pun capăt zilelor, blondă aceea siliconata fiind cap de listă.
Am parcat mașină departe de privirile curioșilor, coborând din mașină și imi pun gluga hanoracului în cap, fiindcă am avut timp sa mă schimb între timp, cât fetele testau mașinile, acum aveam pe mine niște blugi scurgi negriii, un hanorac alb, si niște teniși în picioare, părul fiindu-mi prins intr-un coc dezordonat, prima data când m-a văzut Gin a zis ca mi-a prea luat în serios rolul de Jeff spintecătorul... Mă apropi încet cu un cuțit în mâna de Hays, punându-i cuțitul la gât, el tresărind, dar spre fericirea mea, eram intr-un loc destul de ferit, incat sa nu atragem atenția.
-Hei amice, ti-a fost dor de mine? Îl întreb eu curioasă la urechie, el icnind speriat.
-Tris... Mormăie el sugrumat.
-Trebuia să te aștepți la asta... Zic și fără pic de milă, îi tău gatul, el țipând îndurerat, toate privirile intorcandu-se spre mine, eu rânjind diabolic, și indesndu-mi cuțitul în buzunarul de la hanorac, plecând de părca nu tocmai am luat o viață, toată lumea ferindu-se din dreptul meu, față să vrea să aibă aceasi soartă.
M-am urcat în mașină privind-o pe Elijah su Rikh, care mă priveau furioși, eh plecând în trombă de acolo, iar când am ajuns acasă, am dat de cei trei prieteni ai mei dormind pe canapea, iar apoi de fratele mai care mă aștepta îngrijorat în bucătărie cu o ceașcă de cafea în fața lui... Iar când m-a văzut, a sărit și m-a strâns în brațe.
-Ti-am spus sa nu mă aștepți... Zic enervată, aruncând cuțitul în ghiuvetă, și aruncandu-mi hanoracul la subsol, unde se afla spălătoria.
-Am să te aștept toată viață dacă e nevoie, tu ești singură care mi-a mai rămas din familia asta... Zice el zâmbind.
-Bine, bine... Zic eu spălând cuțitul cu atenție, având grijă sa nu am tai, ca după ce termin să mă intorc iar cu fața spre el.
-Vrei cafea? Zice el cu o cană întins spre mine.
-Mă mai întrebi? Zic smulgandu-i cană din mâna, el chicotind.

-Va continua.

Capitolul asta e pentru prietena mea Ale02L care continuă să mă susțină ori ce ar fi, cand citesti asta să îmi trimiți un mes, avem de scris, chiar dacă mie îmi este arat de somn de îmi creapa capul, trebuie sa o fac si pe asta. Pup :*