Tiger[Necesită Mici Editari]

27.Împreună.

Tris

Stateam în fața oglinzii, si imi studiam ținuta, aveam un machiaj simplu, sau pentru mine era simplu fiindcă nu am avut eu de il făcut, si niste bucle largi, ce după părerea mea mergeau perfect cu modelul rochiei.

Am oftat enervata fiindcă nu puteam să îmi închid fermoarul, am mormăit o înjurătură, ca apoi să mă privesc în oglindă observandu-l pe Alex care avea un costum destul de simplu, o cămașă albă, o cravată neagra si pantofi negri lucioși, avea părul făcut in stilul său specific, i-am zâmbit, privindu-l prin oglindă, îl auzisem de aici cum se certa cu fetele fiindcă nu avea de band să ii faca freza aceea de "boșorog" cu părul lipit de cap.
-Mă ajuti te rog cu fermoarul? Îl întreb eu, acesta dând doar din cap, ca apoi să se apropie de mine, punând mâna pe fermoar, eu tresărind puțin la contactul mâinilor lui reci cu spatele meu, a închis fermoarul aproape de tot, însă înainte să termine mi-a plasat un sarut pe linia pulsului, închizând repede, si după a zâmbit privindu-l prin oglindă si m-am sărutat pe obraz.
-Ești cea mai frumoasă femeie pe care am vazut-o până acum... Îmi șoptește el, eu doar chicotind.
-Nici tu nu ești mei prejos... Oftez eu cu zâmbetul până la urechi, si sarutandu-i usor buzele cărnoase.
-Ți-ai luat pistolul? Mă intreaba el serios, eu prinzandu-i mâna și ducandu-i-o în dreptul coapsei mele, presand-o ușor în acel loc ca să-l poată simți .
-Tu ce crezi? Întreb ducandu-mi mâinile după gâtul lui, acesta zâmbind mulțumit și sarutandu-ma protector pe frunte.
-Mereu pregătită, cum te stiu de atâția ani... Zâmbește, ca apoi să auzim ușa cum se deschide si pe cineva mormăind o înjurătură destul de... Neortodoxa?
-Oh, haide frate, ne-am înțeles că nu o să vi sa o vezi înainte de nuntă!! Strigă Gin la fratele ei, pronzandu-l de i mânecă ca si tragandu-l afara din camera, eu doar răzând de această sceneta... Și-au luat în serios rolul de frate si sora...
M-am întors iar spre oglinda, retusandu-mi puțin rujul, fiindcă mare parte a rămas pe buzele lui Alex.
-Hai draga! E timpul... Îmi zâmbește tata, intinzandu-mi mâna, eu încercând să îmi stăpânesc grimasa.
Am zâmbit, apropiimdu-ma de el, si prinzandu-l de brat.
Mergeam emoționată spre altar, zambindu-i un pic crisoata lui Alex, acesta facandu-mi cu ochiul.
Mi-am luat locul lângă iubitul meu, acesta prinzandu-mi mâinile intar-ale sale, preotul începând să isi zică "poezia" noi zicând un da răspicat, aproape împreună din cauza emoțiilor, stârnind râsete în sala, la fel făcând si fratele meu împreună cu Cara, însă ei au avut indeajunsa răbdare... La sfârșitul slujbei, am încheiat totul cu câte un sărut sincer, eu zâmbind în sărut, soțul meu strangandu-ma în brațe strâns, de parca era ultima data când o vaai face, îl înțeleg, si mie îmi e frică, însă nu am de gând să îl las sa ma puna in genunchi fara lupta.
Am auzit niste aplauze seci, ca apoi să ne despărțim din îmbrățișare și să îl vad pe tatăl meu ranjind ca un jeg...
-Frumos spectacol dragă, însă cred că a venit vremea sfârșitului... Zice el încercând să se apropie de noi cu un pistol îndreptat spre mine, însă de la etajul doi au apărut 5 oameni îmbrăcați în negru, cu puști cat brațul indreptandu-le spre el.
-Nu prea cred tata, sau ar trebui să iti spun Kile? Întreb eu privindu-l calma, scoatandu-mi cât ai clipi pistolul de sub rochie.
-Desteapta fata, buna alegere Alex, pacat ca o sa moara prea devreme. Zice el, acesta trăgând însă s-a cam pripit, eu ferindu-ma la timp, glonțul zgariindu-mi doar puțin bratul, rochia mea începând să se pateze cu sânge, sângele meu...
Am scheunat ușor, ridicând pistolul, si trăgând în piciorul lui, m-am ridicat repede, si desi simțeam acea durere sfâșietoare în brațul meu, am sărit spre el, dezarmandu-l, însă acesta a reușit să mai traga un glonț în ultimul moment, acesta nimerind din fericire doar un pahar de pe o masă din colțul camerei.
-Acum!! Am strigat, aruncând pistolul spre Seby, acesta trăgând undeva în public, nimerind unul dintre agenții infiltrați ai lui Kile.
Am auzit, mai multe focuri de armă, imediat starmindu-se o valva de nedescris în incapere. Eu eram încă peste Kile, tinandu-l la pământ, uitând pentru moment de forța lui, acesta rostogolindu-se cu tot cu mine, eu lovindu-ma cu spatele de podeaua rece, fiind imobilizată, mi-am ridicat picioarele împingându-l, acesta invartindu-se si lovind mai multe scaune, acestea ajungând pe jos, m-am ridicat, observând că suntem intr-un loc ferit de ploaia de gloanțe, apucând pistolul si mergând spre el, acesta stand doar pe loc și privindu-l terifiat, m-am apropiat de el, proastă mișcare... M-a prins de glezna, trantundu-ma iar jos, eu lovindu-ma de piciorul unei persoane din camera, nu am apucat sa vad cine fiindcă el a venit prinzandu-mi mâinile, privindu-mă plin de furie.
-De unde ai știut! Mârâie el, cu fata mult prea aproape de a mea.
-Înainte de a te mai da drept tata... Nu mai uita niciodată ușă deschisă!! Mârâi eu dandu-i un cot în mandibulă, acesta rostogolindu-se de pe mine, eu ridicandu-ma în genunchi, însă acesta m-a prins repede de antebraț, dandu-ma peste cap, căzând pe spate, niște cioburi de pe podea intrandu-mi în brațul deja rănit, acesta prinzandu-mi brațele și imobilizandu-le sub corpul meu, văzând asta, am început să mă zbat haotic, încercând să îl dau jos de pe mine cu picioarele, însă nu aveam nici o șansă, știa deja trucul ăsta.
-Nu înțeleg, ce legătură are asta?! Îmi strigă el in fata, eu doar rânjind si dandu-mi ochii peste cap.
-Tata, ori cât de calm si binedispus ar fi, nu ar mai putea niciodată să poarte o discuție calma cu preaiubita mea mamă, dapai să o sărute... Zic rănjind, ca apoi să îmi pice fata cand am văzut cuțitul de pe pieptul meu.
-Ți-ai pregatit ultimele cuvinte? Întreaba el cu o fata plictisită, pregatindu-se să îmi pună capăt vieții...
-Nu prea cred, însă păcat că nu vei mai avea timp să ți-le spui pe ale tale... Îi aud vocea lui Alex, ca apoi să răsune un foc de armă în întreaga încăpere, Kile căzând fără viață pe pieptul meu, eu dandu-l scârbită la o parte și ridicandu-ma în picioare, oftând la vederea rochiei mele pline de sânge, se pare că sunt prima "Mireasa Însângerată".
-Ești bine? Întreabă Gin, ce venea șchiopătând spre noi, cu una dintre mâini după gâtul lui Toby, din piciorul ei picura puțin sânge, însă o să rezolvăm asta imediat.
-Da, însă întrebarea mai buna, este dacă tu ești bine!! Zic eu îngrijorată, apropiindu-ma de ea, această doar răzând si dând aprobator din cap.
-Am să fiu bine, imediat se vor ocupa Toby si Esma si de mine... Râde ea, după ce este lăsată pe brațele sigure ale unchiului meu, Toby fugind spre ceilalți răniți, insfacand de undeva de pe o masă o trusa de prim ajutor cât un geamantan.
-Ar fi bine să ne ocupăm si de brațul asta până nu vei avea vreo hemoragie... Oftează Alex ducandu-ma spre Wendy, o altă studenta la medicina care va termina facultatea anul acesta...
-Hei șefa, cum o mai duci? Zâmbește Wen, luând un lichid maro si turnand puțin peste niste vată, începând să imi curețe rana, eu suportând durerea fără probleme, eram deja obișnuită.
-Aproape perfect, după cum vezi... Zâmbesc eu, după l-am trimis pe Alex prin sală, ca să examineze pagubele cauzate de toată nebunia asta, asta si faptul ca stiu ca nu ii place sa ma vadă suferind.
-O să trebuiască sa te cos... Mormăie ea, eu doar dând din cap neinteresantă, strângând din dinți atunci când acul mi-a străpuns pielea.
După ce a terminat a făcut două noduri mici, si apoi a început să scoată cioburile din brațul meu, dar spre fericirea mea, nu a mai trebuit să mă coasă, ci doar să mă bandajeze.
M-am ridicat de pe masă pe care stăteam așezată, si am pornit în căutarea lui Alex, gasindu-l lângă cele 5 gorile, dandu-le ordine să scape de toate cadavrele.
-Avem pierderi? Întreb eu după ce ajung lângă el, punandu-i o mână pe spate.
-Nu, doar răniți, insa nu o să moară nimeni, o să își revină... Oftează el imbratisandu-ma, ca după să mergem la familia noastră văzând că Sky avea câteva zgârieturi pe umeri, acoperite de un bandaj, Ki avea doi plasturi pe fata, însă încă zâmbea ca o maniacă, Seby avea un bandaj în jurul capului, fiindcă din câte am înțeles, a căzut intr-o încăierare si și-a spart capul, Max avea mâna în atele, însă nu era ceva grav, va scăpa peste o săptămână, Gin... Ei, e singura care își va tine ghipsul acela pe glezna timp de  o lună... Iar Sasha, Cole, Patricia, Samantha, Cara,  Toby si desigur Alex sunt teferi si nevătămați.
După o jumătate de oră în care toți am fost îngrijiri cu atenție, eu m-am urcat pe o masă, ajutată de Alex, care râdea pur si simplu.
-Deci? Cine vine la petrecere!! Strig eu, toată lumea din sala făcând gălăgie, eu răzând cu gura până la urechi.

Eram pe plaja de câteva ore, eu fiind schimbată în cealaltă rochie, iar soțul meu avea niste pantaloni scurți și un tricou alb puțin transparent, si dansam pe o melodie alertă de a Arianei, fără pantofi, piese de îmbrăcăminte la care renunțasem de 2 ore, cu Alex care m-a prins de o mână invartindu-ma, eu aproape căzând, însă atunci când el m-a prins de talie ca nu cumva să iau o gura din nisisp, am început sa rad ca o nebună scapata de la spitalul 9, când dintr-o dată, melodia s-a schimbat cu una mai lenta, el trăgându-ma mai aproape, si sprinidu-si unul dintre obraji de creștetul meu, eu afundandu-mi capul în scorbura gatului său.
-Scuze ca din cauza tatei nunta noastră a fost distrusă, sperăm că măcar în seara asta sa avem puțină liniște... Îmi șoptește el. Ei doar chicotind, ridicăndu-mi capul, ca să pot să îi vad ochii albaștri.
-A fost nunta perfectă, să fim sinceri, nu ar mai fi la fel dacă ar fi liniște, și cum spune mama ta mereu... "Mâine e o altă zi, în care sa zâmbesti valsând cu moartea"... Oftez eu punandu-mi mâinile după gâtul lui, si tragandu-l intr-un sărut sincer, continuând să ne legănam pe ritmul lent.
-Desigur Doamna Henderson... Râde el, eu doar oftând amuzată de faptul  că, el chiar a acceptat să treacă el pe numele meu de familie, doar ca să scape de toată durerea si ura pe care o aduce cu el " Robinson"...
-Foarte amuzant Domnule Henderson... Rad eu sarutandu-i ușor gâtul, au, auzindu-l cum oftează mulțumit...
-Atâta timp cât sunt cu tine, nu îmi pasă câte obstacole vom avea în cale, stiu ca le vom face fata împreună... Îi aud vocea groasa, ca apoi să ne lăsăm iarăși purtati de ritmurile muzicii până în zori...

Sfârșit

Ei, se pare că mai avem doar epilogul, vreau o părere, si mai vreau sa stiu daca vreți un al 2-ilea volum...