GIZEH: Începutul (+17)

Capitolul 11

Capitolul 11

Loveşte tare

Faptul că am stat în spital şi că am avut-o în preajma mea pe acea femeie zece zile în permanenţă, m-a făcut să îmi doresc să fi murit în incendiul ăla.

Eric nu a m-ai venit în spital după ziua în care a spus că merge să îmi aducă ceva de mâncare, de fapt a plecat şi dus a fost. Asta m-a pus un pic pe gânduri pentru că mi se pare stupid să spui cuiva ceva şi să faci cu totul altceva. Cum a făcut Eric, a spus că merge să îmi aducă ceva de mâncare şi a plecat .

Laşul !

E ora şase şi jumătate dimineaţa, coşmarurile nu mi-au dat pace toată noaptea şi nu cred că am dormit mai mult de două ore, am fumat un pachet de ţigări stând în fotoliu de pe balcon şi privind cerul înnorat.

Credeam că numai Londra are o asemenea vreme deprimantă ,dar iată că m-am înşelat din nou.

Arunc pătura de pe mine şi mă ridic furioasă din pat, tremur uşor din cauza temperaturii scăzute din cameră şi privesc spre şemineul în care focul e stins de mult.

Să îl ia dracu pe Eric că a plecat, să îl ea dracu pe Zack că nu răspunde la telefon sau la mesaje, să o ia dracu pe femeia asta care îmi mănâncă nervii şi să mă ia dracu pe mine că sunt proastă şi am avut încredere în oameni.

Intru în baie, fac un duş şi apoi mă privesc plictisită în oglinda aburită din cauza apei fierbinţi . O şterg cu mâna pe mijloc şi mă privesc cu dispreţ în oglindă.

Eşti o proastă. Doar nu credeai că e îndrăgostit de tine ,nu? Proasto! 

Aproape că îmi vine să sparg oglinda cu pumnul, dar mă abţin şi îmi târăsc picioarele înapoi în dormitor. Mă îmbrac cu o pereche jerpelită de blugi gri şi un pulover alb, lung până peste fund. Îmi iau bocancii în picioare, îmi ciufulesc un pic părul scurt şi apoi îmi conturez ochii cu creion negru şi aplic puţin rimel pe gene. Îmi pun nişte cercei cu biluţe negre şi câteva braţări la încheieturi . Îmi îndes telefonul şi pachetul de ţigări în buzunare, îmi iau cheile de la maşină şi cobor în hol.

- Bună dimineața! vocea acelei femei se aude din spatele meu exact când apuc clanţa în mână .

- Aş vrea să vorbesc cu tine, dar aş întârzia la facultate şi tu nu vrei asta. Nu? Mă întorc şi rostesc cuvintele, iar ea zâmbeşte.

De ce dracu zâmbeşte?

- Cred că asta e cea mai lungă propoziţie pe care mi-ai adresat-o şi care nu are caracter negativ.

Să mori tu!

- Da, bine! spun şi îmi dau ochii peste cap.

- Să ai o zi frumoasă! adaugă femeia și eu oftez.

- Cum spui tu, zic şi ies pe uşă.

De când a plecat Marv se comportă foarte ciudat şi am din nou acel sentiment precum că îmi ascunde ceva. Dar ce ?

Când opresc maşina în parcarea facultăţii, cobor şi trag după mine rucsacul obişnuit.

Când intru pe holurile şcolii, faptul că Eric stă din nou cu târfa lui nu mă m-ai surprinde şi trec pe lângă ei indiferentă, fără să îi privesc măcar cu coada ochiului.