GIZEH: Începutul (+17)

Capitolul 14

Capitolul 14

Imposibilul devine posibil

- Eşti sigur că vrei asta? 

Întreb a suta oară atunci când maşina opreşte în parcarea facultății, iar Eric îmi aruncă o privire plictisită şi oftează.

- Suntem un cuplu şi nu îmi pasă de ce vor crede sau vor spune ceilalţi, dar se pare că ţie îţi pasă.

Scoate cheile din contact şi îmi dau seama că e nervos abia când loveşte volanul cu pumnul şi îşi trece mână prin păr.

- Nu ştiu ce te sperie atât de tare, Gizeh.  Faptul că ne-am tras-o aseară, faptul că am venit la tine sau faptul că ţi-am cerut să fii iubita mea? 

Întrebarea lui mă pune pe gânduri şi în acelaşi timp mă  răneşte, mă face să mă simt o persoană ieftină.

- Totul! Totul mă sperie atunci când sunt în jurul tău, Eric. 

- Crezi că pe mine nu mă sperie ceea ce e între noi?  Crezi că îmi e uşor să fac asta? 

- Eric, eu...

- Nu îmi este deloc uşor, la naiba.  Nu îmi e uşor să mă apropii de tine, cum nu îmi este uşor să stau departe de tine, Gizeh.  Nu am avut o relaţie cu o fată până acum, nu în circumstanţele de a o numi iubită şi totuşi cu tine încerc asta.  Încerc să te fac să înţelegi că trebuie să crezi în noi ca asta să funcţioneze.

- Ştiu, doar că pentru mine totul e atât de ciudat. Până acum nici un bărbat nu a fost interesat de mine în acest fel sau poate nu am observat asta şi e posibil ca intenţiile lui să nu fi fost destul de serioase.  Dar asta, ceea ce e intre noi, mă sperie ca dracu. 

- E în regulă să te sperie asta, doar că tu arăţi ca şi cum ai vrea să fugi mancând pamântul de lângă mine.  Iar ce mă deranjează cel mai tare este faptul că nu ai absolut deloc încredere în mine, Gizeh.

- Fac tot ce pot, bine?  Încerc să mă obişnuiesc cu faptul că suntem un fel de cuplu, dar nu mă pot gândi decât la faptul că nu te cunosc deloc .

- Cum încerci, Gizeh? Punându-mi aceeaşi întrebare de un milion de ori?

- Uită-te la noi, Eric!  Nu suntem decât de două ore împreună şi deja ne certăm pe un subiect stupid, spun eu şi deschid portieră ieşind afară din maşină.

- Stupid?  La naiba, Gizeh!  Asta crezi tu despre relaţia noastră? 

Iese furios din maşină şi îi sunt recunoscătoare Celui de Sus că parcarea e acum goală.

Am întârziat din nou. 

- Relaţia noastră?  Eric vorbeşti de parcă am fi împreună de ani de zile, nu de două ore nenorocite.

- Eşti imposibilă!

- Nu, tu eşti imposibil. 

- Trebuie să rezolvăm asta, spune el şi îşi trece mâna prin păr încercând să se calmeze.

- Atunci să terminăm nebunia asta, nu e pentru noi.  Tu ar trebui să te întorci la...