GIZEH: Începutul (+17)

Capitolul 29

Capitolul 29

O zi bună începe cu tine

Îi simt braţul în jurul meu, de fapt corpul lui este aproape în întregime peste trupul meu. Deşi sunt transpirată ca naiba şi îmi este a dracului de cald, nu vreau să îmi dea drumul, nu vreau să plece din nou de lângă mine .

Nu ştiu cum am reuşit să stau departe de el atât de mult timp, nu stiu cum naiba am avut curaj să plec pe cealaltă parte a globului. Dar ceea ce ştiu... ştiu că tot timpul ăsta, oricât de mult am încercat, m-am gândit doar la el şi îmi ieşeam din minţi când mi-l imaginam cu tipa aia. 

Am o viaţă şi o gândire a naibi de futută. Iar coşmarurile cu tatăl beţiv, cu fetiţa fără apărare care implora milă au dispărut, fiind înlocuite de altele mai rele. Faptul că visam cum el i-o trăgea târfei ăleia, nu mă ajuta absolut deloc şi a reuşit de multe ori să îmi trezească din nou demonii interiori.

Nu ştiu de ce mi-a luat atât de mult timp ca să îmi dau seama că îl iubesc, să îi mărturisesc asta. Pe cine naiba mint? Mereu am ştiu ce simt pentru el, încă din prima zi de facultate mi-am dat seama că înseamnă ceva pentru mine. Mai apoi în noaptea aia, când pur şi simplu m-am oferit lui. Am ştiu că îl iubesc încă de atunci.
Dar asta nu va ţine mult, suntem ca un vulcan gata să erupă atunci când încercăm să facem totul să meargă între noi. Asta nu va dura mult, liniştea, calmul, fericirea pe care o simt acum, aici alături de el... nu ştiu, am impresie că e doar un alt vis tâmpit de al meu .

- Gizeh! gândurile îmi sunt întrerupte de vocea lui adormită.

- Hm! e tot ce pot spune.

- Te iubesc! șoptește şi îmi sărută umărul, iar inima mea pur şi simplu s-a oprit .

La naiba cu gândurile mele futute! De ce nu pot să accept faptul că în sfârşit există cineva căruia îi pasă de mine şi care mă iubeşte? 

- Şi eu, răspund într-un final.

- Şi tu ce? spune cu vocea groasă, mai groasă decât de obicei.

- Şi eu te iubesc, spun şi el se ridică deasupra mea.

Chicotesc, iar el îşi trece limba peste buze umezindu-le uşor.

La naiba, e atât de sexi!

- Eşti atât de frumoasă, spune şi eu râd puţin prea tare.

- Ce te-a apucat? întreb râzând, iar el se încruntă.

- Nu crezi că eşti frumoasă? întreabă şi eu înghit în sec atunci când mâna lui îmi strânge şoldul străpuns de lama cuţitului în copilărie.

- Eşti cea mai frumoasă femeie pe care am cunoscut-o până acum, nu îmi pasă de nenorocita asta de cicatrice. Spune şi degetul lui mare trasează nenorocirea aia.

Eu închid ochii şi inspir adânc. Încă mă deranjează asta, nu pot suporta faptul că el vede aia de fiecare dată când îmi dă hainele nenorocite jos. Nu suport să mă atingă în felul ăsta şi să se prefacă, să îmi spună că nu îi pasă de ea. Ştiu că îi pasă!

- Eric... încerc să spun ceva, dar eşuez .

Îi împing mâna de pe şoldul ăla nenorocit şi el mârâie.  Pot simţi cum o duce acolo din nou şi deşi vreau să ţip la el şi să îi spun să nu o facă, nu pot face asta.