GIZEH: Începutul (+17)

Capitolul 13

Capitolul 13

Un dezastru perfect

Pătura este trasă de pe mine până la glezne, mâna lui se plimbă de la genunchi în sus până ajunge sub coapsele mele. Îmi strâng ochii şi încerc să îmi abţin plânsul. Când mâna lui îmi strânge fesa, sar şi mă arunc în cealaltă parte a patului. Rânjetul de pe chipul lui îmi face corpul să se cutremure.

- Unde vrei să fugi târfuliţă mică? vocea lui groasă îmi provocă un tremur.

- Te rog...nu, spun după o scurtă pauză.

- Treci aici!

Ordinul lui mă face să tresar speriată, dar nu mă mişc din locul în care mă aflu şi dau nevativ din cap strângându-mi genunchii la piept.

- Am spus să vii aici, spune şi se întinde spre mine prinzându-mi părul în pumnul lui.

- Au! Nu! Te rog, nu!

Ţip şi îl implor să mă elibereze, dar mă trage de pe pat şi mă trânteşte în genunchi în faţa lui.

- Nu...te rog, spun făcând o pauză în vorbire din cauza suspinelor.

Îşi duce mâinile la curea şi o desface, o scoate de la pantaloni şi apoi mă pune să întind mâinile. Le întind tremurând şi el mă loveşte tare peste ele, le trag înapoi ţipând de durere .

- Acum treci înapoi, spune şi aruncă cureau pe podea.

Se apleacă şi mă trage din nou de păr, mă sprijin în mâini şi apoi mă ridic din nou în genunchi. Lacrimile curg fără oprire, iar suspinele se împletesc cu ele şi îmi vine să ţip, să urlu de durere.

- Te rog, spun şi îl implor ţinându-mi mâinile împreunare în faţa lui.

Mâinile lui se duc la nasturele blugilor prespalaţi şi îl desface, îşi trage fermoarul şi lasă blugii să îi cadă până la glezne. Îmi întorc privirea, scot un ţipăt disperat când mă forţează din nou să privesc la el şi când îmi prinde mâna ducând-o pe bărbăţia lui.

- Simte asta, spune şi stomacul mi se întoarce pe dos.

Îşi bagă mână în boxeri şi...

Ochii mi se deschid automat, mă ridic mecanic în fund şi respir greu. Lacrimile îmi curg şiroaie pe obraji, sunt transpirată şi inima îmi bubuie în piept.

De ce din nou aceste amintiri ? De ce din nou aceleaşi coşmaruri de trei ani încoace ?

Mă uit la ceas, e trecut de cinci jumate dimineaţa şi mă gândesc dacă am reuşit să dorm măcar o oră întreagă.

Arunc pătura groasă de pe mine şi îmi las picioarele să atârne un moment pe marginea patului.

Oare să nu mă duc azi la facultate?

Îmi las tălpile să atingă parchetul rece şi mă întreb unde îmi sunt oare papucii.

Sigur o să te duci la facultate, ai lipsit prea mult .