GIZEH: Începutul (+17)

Capitolul 28

Capitolul 28

O cale de scăpare, o cale de împăcare

Uşa se deschide lipindu-se de perete, tresar şi primul instinct pe care il am este să apuc pistolul şi să sar în picioare.

Minunat, gata cu liniştea mea! Să înceapă distracţia, Gizeh!

- Cum dracu ai scăpat? întreabă matahala din faţa mea şi eu îmi dau ochii peste cap.

- Exerciţiu, spun şi îi găuresc fruntea cu un glonţ.

Se pare că norocul e de partea mea, pistolul este cu amortizor şi asta îmi permite să fiu cât de cât tăcută.

Sar peste trupul matahalei şi privesc în stânga şi în dreapta, dar e liber. Alerg pe coridorul lung şi înjur când ajung în capătul scărilor, jos aflându-se alte două matahale.

Drace!

Înjur în gând şi mă lipesc cu spatele de perete din dreapta mea. Respir sacadat şi îmi închid ochii pentru un moment.

Gândeşte, Gizeh! Ce poţi face în continuare?

Câteva antrenamente mi se derulează în faţa ochilor, dar le şterg imediat ce îmi dau seama că nu am nici o şansă în faţa lor. Oricât de bine aş bate şi oricât de mult m-am antrenat în ultimii ani, nu sunt în stare să mă bat cu două gorile, nu dacă vreau să ajung acasă pe picioarele mele şi nu cu mâinile pe piept.

Îmi verific pistolul şi înjur în şoaptă când constat că mai am trei gloanţe.

Fie ce o fi, moartea e ceva obişnuit în rândul oamenilor.

Îmi scot uşor capul de după colţul meu şi răsuflu uşurată când bărbaţii respectivi nu se află acolo.

Bun! Trebuie să fiu silenţioasă şi să fiu de asemenea cu ochii în patru, totuşi nu vreau să ajung la doi metri sub pământ. Sunt încă foarte tânără.

Cobor scările încet şi îmi ţin pistolul cu ambele mâini, pregătită  de atac. Reuşesc să păşesc pe ultima scară şi îmi scot capul de după colţ şi mârâi când îl văd pe Patrick râzând cu cele două matahale. 

Eu sau ei? Hai, Gizeh este uşor să alegi între jigodiile alea şi viaţa ta. Alege supravieţuirea!

Înainte să părăsesc ascunzătoare, de afară se aud câteva focuri de armă şi eu ma lipesc mai tare de perete. Cei trei bărbaţi părăsesc încăperea în grabă şi eu expir tot aerul pe care îl ţineam captiv în piept.

Asta e scăparea mea!

Alte câteva focuri de armă îşi fac prezenţa şi ochii mi se umplu de lacrimi atunci când ies pe uşă şi păşesc cu picioarele goale spre pişcină. Eric îi împuşcase pe nenorociţi şi acum se lupta cu una din matahalele lui Patrik. Suspin atunci când este lovit violent şi cade la pământ, dar  deştept îşi prinde unul din pistoale în mână, trage un glonţ în bărbatul cu care se lupta şi apoi alte două gloanțe pătrund în corpul nenorocitului. Matahala cade în piscină, iar eu fug desculţă până la iubitul meu rănit .

Las pistolul să îmi cadă din mână şi îl strâng puternic în braţe, el face la fel şi îmi plasează un sărut în creştetul capului.