GIZEH: Începutul (+17)

Capitolul 39

Capitolul 39

Furie şi despărţire

Copilul odată ce părăseşte corpul mamei sale, caldura acestea şi braţele ce îl ţineau cândva strâns la pieptul ei, se loveşte puternic de realitatea înconjurătoare. El învaţă cum e să respire singur, să plângă, să zâmbească, să râdă în hohote. El este inocenţa însăși, atât de mic şi totuşi are un impact atât de puternic asupra sufletelor fiecărei persoană cu care intră în contact. Copilul creşte, învaţă să pronunţe primele cuvinte, să facă primii paşi, învaţă să iubească, să ierte sau să urască.  Se depărtează de casă, de familie, de prieteni şi persoanele pe care le iubeşte din toată inima.  Învaţă ce este sacrificiul şi răzbunarea, iar uneori asta îi întunecă raţiunea.

Ce să facă? Care este următoarea mişcare? Să iubească sau să urască?  Să ierte sau să se răzbune? 

Alegerile trebuie făcute pe proprie răspundere, toate astea sunt fireşti în viaţă.

Spre deosebire de alte persoane, eu întotdeauna iau decizia greşită nu există momente în care să nu trag concluzii pripite, dar nu şi acum. Acum totul ţine de mine, viaţa mea, a iubitului meu şi a prietenilor ce fac totul ca să mă aducă din nou la statutul de persoană normală.

Nu îi voi dezamăgi!

Păşesc în interiorul ruinelor şi deşi am senzaţia că totul se va termina prost, că voi sfârşi mai sfâşiată decât sunt deja, continui să păşesc înainte.

Zgomotului din dreapta mă face să scot pistolul de la spate şi să mă întorc într-acolo cu el îndreptat spre orice, oricine se află în acel loc.

- Ou, uşor războinic! spune Alissa şi ridică mâinile în aer.

- Dumnezeule! Ce mama naibi cauţi aici? întreb eu şi îmi duc pistolul din nou la spate.

- "A"?! spune ea şi eu oftez.

- Eşti sinucigaşă? Cum naiba să îmi trimiţi un asemenea mesaj? Nu puteai să mă suni pur şi simplu? De ce m-ai chemat aici? 

- Ia-o uşor cu întrebările, ştii doar că sunt grea de cap.

- Alissa termină naibi cu prostiile. Ce cauţi în Seattle?

- Ştiam că ai nevoie de ajutor, am aflat despre planul lui Josh, dar din păcate nu te-am putut avertiza la timp. Îmi pare nespus de rău pentru copilul tău, spune ea.

- Ce vrei Alissa? De ce ai venit de fapt aici? 

- Vreau să te ajut să îl găseşti pe tata, spune şi eu îmi muşc buza.

- Ce te face să crezi că voi avea încredere în tine?

- Suntem prietene, Gizeh.

- Eşti fiica acelui nenorocit, Alissa!strig eu.

- Ştiu, dar nu ne putem alege părinţii şi tu ştii asta mai bine decât oricine.

- De ce ai vrea să îţi ucizi propriul tată? întreb eu bănuitoare.

- El mi-a luat tot ce iubeam pe lumea asta, spune ea şi îşi strânge pumnii. Pentru început mi-a ucis mama şi apoi iubitul.