Capitolul 18
Adevăr sau minciună
- Încotro ne îndreptăm?
Întrebarea mea ucide tăcerea dintre noi şi îi atrage atenţia lui Eric. Încă de când am plecat de la vilă, Eric nu a scos nici măcar un cuvânt. Lucru care nu i se potriveşte bărbatului enervant, ambiţios şi insistent de la volan.
- Te duc acasă, spune şi îşi întoarce capul în direcţia mea doar pentru un moment.
- Nu, spun eu hotărâtă. Nu vreau să mă duci acasă, nu am chef să le dau explicaţii aşa zişilor mei părinţi.
- Atunci mergem la mine, spune şi pot observa cu uşurinţă urma unui zâmbet pe buzele sale.
- Mult mai bine, dar înainte de asta... spun şi fac o scurtă pauză. Trebuie să opreşti la o farmacie, nu am glumit cu acea pilulă.
- În regulă, nici eu nu sunt pregătit să fiu tată, spune şi eu îi arunc un zâmbet slab.
După o scurtă oprire la farmacie, am ajuns în sfârşit în apartamentul incredibil de curat al lui Eric, e ca şi cum nu ar trăi un bărbat singur în acest loc. Eric încuie uşa în urma noastră şi apoi mă urmează în sufragerie, aruncă cheile pe măsuţă şi se trânteşte pe canapea, iar picioarele le ridică pe suprafaţa din sticlă a mesei.
Bine, asta e tipic unui bărbat.
- Cum poţi locui singur aici?
Întreb şi mă aşez pe un fotoliu în faţa lui, iar el îşi trece mâna prin părul deja ciufulit.
- Nu sunt tot timpul singur, uneori... se opreşte, iar eu înghit în sec şi încerc să îmi stăpânesc impulsul de a mă certa din nou cu el.
Normal că nu e singur, aduce tot timpul târfe aici.
- Distracţii de moment, Hall. Bănuiesc că această plăcere pe care o primeşti nu este gratis, spun eu cu un rânjet pervers pe buze.
- Ofer doar plăcere în schimbul plăcerii, iubire.
- Vrei să spui că nu ai plătit niciodată o femeie pentru aţi oferi plăcere fizică?
- Niciodată, iubito! De fapt unele veneau şi îmi cereau asta ca şi cum ar fi absolut normal să te culci cu un bărbat care nu îşi doreşte de la tine nimic altceva decât o noapte fierbinte.
- Uşor, Casanova, nu vreau toate detaliile.
- Ştii, sunt sigur că eşti singura femeie care nu mi-a cerut asta, spune el şi eu râd .
- Poate nu îmi doresc asta de la tine, spun eu şi el începe să râdă.
- Bună glumă, iubire, dar nu ţine cu mine. Poate nu te-ai auzit în camera de la vilă, gemetele tale sunau ca un imn în urechile mele şi felul în care mă sărutai, felul în care mă atingeai. Toate astea mi-au dat de înţeles că mă vrei, că mă doreşti probabil în toate modurile posibile.
- Nu te flata singur, iubitule.
Spun şi îmi dau ochii pese cap, mă ridic de pe canapea şi el mă priveşte în tot acest timp.
CITEȘTI
GIZEH: Începutul (+17)
Action‼️ NECESITĂ EDITARE (MUUULTAAA)‼️ Pentru cei care vor să citească povestea într-un format mult mai bun, editat și interpretat din nou; doar ca într-o manieră mult mai matură și diferită, o puteți găsi pe profilul meu. Are același nume, diferă doar...
