GIZEH: Începutul (+17)

Capitolul 22

Capitolul 22

Înapoi în Anglia

Başii muzicii bubuie în boxe, pieptul îmi vibrează şi strâmb din nas după ce dau pe gât un shot de tequila. Stau picior peste picior pe scaunul de la bar şi mă mulţumesc doar privind spre mulţimea ce se distrează dansând . Comand încă o băutură şi îmi aprind o ţigară, barmanul îmi aruncă un zâmbet şarmant şi eu ridic paharul în cinstea lui înainte de al da pe gât.

- Eşti nouă pe aici? întrebarea pusă de el mă face să râd, dar dau negativ din cap şi trag un fum din ţigară.

- Nu, spun şi eliberez fumul toxic.

- Am stat aici înainte, de fapt m-am născut şi am crescut aici optsprezece ani. spun şi el îmi întinde altă băutură.

- Ai stat înainte? Dar acum unde locuiești? punctează el bine, iar eu zâmbesc.

- Seattle! răspund prompt.

- America! spune şi eu dau afirmativ din cap.

- Nu e tocmai locul potrivit pentru mine şi de asta m-am întors.

- Vei rămâne aici?

- Mi-ar plăcea, dar am câteva socoteli de încheiat în Seattle, socoteli ce nu pot aştepta prea mult. spun şi sting ţigara.

- Ştii, îmi pari destul de cunoscută.

- Nu cred că ne-am mai văzut până acum. spun şi mă joc cu paharul plin de băutură.

- Stai, cum ai spus că te numeşti?

- Nu am spus, mă încrunt eu la el.

- Ştiu, eşti Gizeh. Gizeh Moore!

- Sunt confuză, de unde îmi ştii numele?

- Nu mă recunoşti? Am fost împreună în liceu, mereu încercam să mă bag în seama cu tine, dar părea că nu mă observi.

- Tu eşti tipul ăla care alerga toată ziua după minge?

- Da, eram căpitanul echipei de fotbal, spune el râzând.

- Ce s-a întâmplat de ai ajuns aici?întreb şi el mă priveşte în timp ce şterge un pahar.

- Soarta, spune şi zâmbeşte trist. Am avut un accident înainte de probele pentru facultate şi din cauză că nu am mai putut practica vreun sport, am pierdut bursa.

- Îmi pare rău, spun eu şi beau băutura oferită de el .

- Dar tu? Am auzit că mama ta s-a întors, spune şi eu râd amar jucându-mă cu pachetul de ţigări .

- S-a întors, a plecat. spun şi el mă priveşte suspicios.

- Îmi pare rău dacă întrebarea mea a fost deranjantă.

- Nici vorbă, spun eu. Doar că mama mea a preferat America în schimbul Europei, să spunem că are o viaţă nouă în Seattle şi că într-un fel fac şi eu parte din ea.

- Asta e bine, presupun.

- Da!

- Şi când te întorci în Seattle?

- Nu foarte curând, am câteva treburi pe aici.

- Treburi care presupun şi acest club?întreabă şi îşi arcuieşte o sprânceană.

- Nu, asta e doar distracție. răspund şi el se încruntă.

- Frumoaso, distracţia e acolo. spune şi face semn spre ringul de dans.