Înapoi în trecut

Capitolul trei

            În încăpere plutea miros de levănţică, în ciuda fumului de ţigară ce venea dinspre separeuri. Cafeneaua era aglomerată şi zgomotoasă, anunţând o seară grea pentru cei ce aveau să intre în tura de noapte. Rhea privea plictisită de după bar, numărând minutele până la ora şase. Clienţii veneau în număr mai mare decât de obicei, majoritatea tineri apropiaţi vârstei sale. Bătea plictisită cu degetele în suprafaţa dură şi aştepta să apară prietena ei pentru a avea cu cine vorbi. Se plictisea îngrozitor şi, pe deasupra, era cu mult mai obosită decât de obicei. Alergase de colo colo întreaga zi, în încercarea mamei sale de a o ţine ocupată. Nu avea habar din ce motiv trebuise să fie ocupată întreaga zi, dar abia aşteptase să plece la serviciu pentru a scăpa de gura femeii. Şi când o făcuse, realizase că ar fi preferat să se întoarcă şi să doarmă.

           Ideea că el putea apărea din nou o afecta într-un fel pe care nu-l putea recunoaşte. Nu se simţea deloc pregătită să-l vadă nici de la distanţă, darămite să se afle aproape de el. Continua să se întrebe dacă o speria sau nu, dar nu-şi dădea seama dacă asta era ceea ce simţea în legătură cu el. O afectau într-un mod ciudat numai acele gânduri. Timpul trecuse greu, dar nu îndeajuns de greu încât să uite cât de bine se simţea alături de acel băiat. Rămăsese blocată acolo fără să vrea, mintea ei era fixată pe trecut şi nu pe prezent. Nu mai reuşea să trăiască acum, ci atunci.

                 — La ce te gândeşti?

           A tresărit când i-a auzit vocea lui Kat. A ridicat din umeri indiferentă, semn că nu se gândea la nimic important. Unele subiecte pur şi simplu nu trebuiau deschise. Prietena ei plecă să se schimbe, în timp ce ea îşi începu treaba. Nu mai încerca să zâmbească sau să pară prietenoasă, ar fi arătat caraghios într-o astfel de încercare. Clienţii o priveau la fel de rece, probabil, înţelegând total greşit expresia feţei sale. Părea, deseori, arogantă, în timp ce ea era doar retrasă, plictisită sau mult prea obosită. Avea multe nopţi albe, poate mult prea multe, căci avea la ce se gândi.

                 — Curând o să fie toate locurile ocupate, îi şuşoti Kat în ureche.

           A aprobat cu o mişcare a capului, dându-i dreptate. Putea simţi atmosfera încărcată şi sufocantă. Şi-a descheiat primul nasture al cămăşii, simţindu-se copleşită de căldură. Şi-a atins în treacăt pielea fierbinte a gâtului cu degetele reci şi s-a încruntat uşor. I-a făcut semn lui Kat să-i ocupe locul şi s-a îndreptat spre baie, aproape fugind. Şi-a sprijinit palmele de chiuvetă şi s-a privit în oglindă. Faţa ei căpătase o tentă roşiatică şi se simţea parcă sufocată de ceva. Şi-a descheiat şi următorii doi nasturi, indiferent de ceea ce lăsa să se vadă. A mai rămas câteva clipe în încăperea răcoroasă, apoi şi-a făcut curaj să iasă. Apăsă clanţa uşii şi ieşi din baie. Neatentă fiind la ceea ce o înconjoară, aproape se ciocni de o femeie mai în vârstă.

                   — Ce-ai păţit? o întrebă prietena ei.

                   — Îmi era doar cald, îi spuse. De la aglomeraţie, adăugă imediat, fără să lase loc de alte interpretări.

              Kat zâmbi amuzată şi plecă să servească restul clienţilor. Ea s-a apropiat de Ben şi i-a zâmbit.

                 —Eşti roşie, i-a comunicat acesta amuzat.

                  — Spune-mi ceva ce nu ştiu, comentă ea îmbufnată.

                   — Îmi place decolteul tău.