Înapoi în trecut

Capitolul douăzeci și șapte

      Nu s-ar fi gândit vreodată că avea să-i fie atât de teamă să intre în propria locuință. Inima îi bătea cu putere în timp ce fixa cu privirea ușa pe care intrase de atâtea ori, dar pe care o simțea atât de străină. Mașina era parcată la câțiva metri de intrare, iar motorul era oprit. Singurul zgomot era produs de respirațiile lor neregulate. Jax îi strângea mâna într-a lui și îi putea simți privirea pe chipul ei, însă nu dorea să se întoarcă. Nu când știa că tot ceea ce ar fi văzut în privirea lui avea să fie speranță - speranța că totul avea să fie bine. Însă acea mică parte din ea care își dorea ca totul să meargă prost creștea. Egoismul reușea să o alimenteze.

         — Rhea, nu te mai comporta ca un copil. Am vorbit atât despre asta.

      Tonul lui o făcu să se încrunte. Chiar se comporta prostește? Încăpățânarea ei nu avea limite, era mai mult decât conștientă de acest lucru, însă ce ar fi putut face?

         — Nu mă comport ca un copil.

      El o privi sceptic. Până și vocea îi era mai ascuțită decât în mod normal și îi strângea degetele cu atâta putere încât îi se albiseră încheieturile. În mintea lui era un singur lucru - situația dura deja de prea mult timp și dorea să îi pună punct, indiferent că avea să primească sau nu acceptarea lor. Rhea era a lui și numai a lui. Ar fi fost cel mai mare prost dacă ar fi renunțat la ea - asta dacă ar mai fi putut să o facă. Trăia pentru a o iubi.

      Ieși din mașină în cele din urmă, apoi o înconjură pentru a-i deschide portiera. Rhea îl privi câteva clipe, apoi oftă înfrântă și coborî la rândul ei. Strada era pustie și era surprinzător de liniște. Jax o lipi de el și își presă buzele de tâmpla ei, apoi și le coborî spre ureche. Se înfioră când îi simți respirația fierbinte și se prinse de geaca lui. Atracția dintre ei încă îi făcea genunchii să se înmoaie, cu toate că în ultimele zile fusese atât de egoistă încât se gândise doar la modul în care se simte ea. Simțea întotdeauna câtă nevoie avea el de ea, să o atingă, să o simtă a lui. O zărea în privirea lui de fiecare dată când o contempla, de fiecare dată când o privea de parcă ar fi reprezentat centrul existenței sale.

         — Promit că mă revanșez dacă ești cuminte, îi șopti, apoi îi mușcă ușor lobul urechii.

      Modul în care șoptise acel lucru o făcu să se înmoaie cu totul - nu pentru era lipit de ea și emana o căldură copleșitoare, ci pentru că, după atâta timp, se simțea incredibil de atrasă de el. Își amintea acele momente când încă nu dorea să o atingă de parcă ar fi fost ieri și nu își imagina cum rezistase. Pentru că în acel moment știa că nu era doar actul în sine, nu era vorba despre plăcere. Era vorba despre ei, despre singurul mod în care erau atât de aproape unul de altul.

         — Nu ai făcut-o deja mai devreme?

         — Doar m-am încălzit.

      Îi făcu cu ochiul și se îndepărtă doi pași.

         — Dar dacă lași încăpățânarea și mergem, promit că îți arăt mai mult decât încălzirea.

      Începu să râdă și îi prinse mâna întinsă, pornind spre intrare. Se simțea incredibil de rușinată că ajunsese să fie șantajată în acel fel, însă Jax îi citea stările de parcă ar fi fost scrise cu majuscule deasupra capului ei. Știa tot ce își dorea și tot ce îi trecea prin cap în acel moment. Își aminti momentele petrecute în dormitor în urmă cu câteva ore și îi strânse mai puternic degetele. El o privi amuzat, de parcă s-ar fi gândit la același lucru. De cele mai multe ori, simțea că ea și Jax erau una și aceeași persoană.