Wild

Capitolul 5-In care bocesc puțin

Ashley

Sunt scufundată în apă până la gât, relaxndu-mi fiecare mușchi, si chicotind din când in când când îmi zboară gândul la ipostaza in care am ajuns eu si Blake, mai ales că dupa ce a ieșit din încăpere, la câteva minute și-a făcut și tata apariția plin de nervi si cu o fata de Doamne iartă, bietul, a scapat ca prin urechile acului...

Rânjesc amuzata la acest gând, iesind din apa, deoarece pielea începea să-mi semene cu a unei batranici, infasor prosopul în jurul meu, intrând în camera, si schimbandu-ma în niște pijamale cu cranii, si coborând jos, unde toți erau adunati pe canapea, chiar și Barb, iar singurul loc care mai era rămas liber era lângă ea, cred ca va bateti joc de mine...

-Nu știți unde e mama? Mă eschivez eu, încercând să scap din a împărți părticica aceea de canpea cu matracuca aia.

-Cred ca undeva în biroul ei. Oftează Asher, privindu-ma obosit, avea ochii extrem de roșii, si abea își mai ținea pleoapele ridicate, însă ca în fiecare seară, se încăpățânează si nu vrea să plece la somn.

-Ok... Zic dând din umeri, si urcând iarăși scările, intrând în ultima camera de la capătul holului.

-Hei mama... Zâmbesc, asezandu-ma pe scaunul din fata biroului, si privind-o cum citește un contract si își învârte inconștient verigheta de pe deget, mereu face asta când e stresata.

-Buna scumpo, poți sa ma ajuți te rog cu astea, vreau să le termin pana mâine, ca sa pot sa ii ofer si tatălui tău putina atenție, fiindcă deja se comporta ca un cățel părăsit la marginea străzii... Ofteaza ea obosită, deschizând un sertar si inmanandu-mi o pereche de ochelari, si o carcasa pentru lentilele de contact, pe care le port de ani buni, însă în ultima vreme ai început să îmi deranjeze ochii. Mi l-e dau jos fara oglindă, fac asta de atâta timp încât nu mai am nevoie, punându-mi ochelarii pe nas, si arcuind un colt al buzelor, ca apoi să insfac o foaie din cele două teancuri, si sa încep sa o citesc.

Simt mana fina a mamei pe obraz, așa că îmi îndrept priviriea spre ea derutată, dând de ochii de un albastru plăcut, ce erau si ei împrejmuiti de o pereche de ochelarii, mda, problemele mele si ale fratilor mei cu vederea sunt moștenire de familie, mare parte din Hendersoni poarta ochelari, iar eu nu sunt o excepție.

-Nu înțeleg de ce mai porți lentilele dacă îți fac rău, arăți minunat si așa. Zice mangaindu-mi încet obrazul, eu lasandu-mi instinctiv capul într-o parte, asta e singurul motiv pentru care îmi place să o ajut pe mama cu munca, asta e aproape singurul mod prin care pot să petrec puțin timp singura cu ea.

-Spui asta doar pentru că ești mama mea! Strig eu chicotind si indreptandu-mi spatele, si privind-o cu un zâmbet pana la urech.

-Ba nu, semeni cu mine, de aceea arăți superb, dacă semanai cu tatăl tău ai fi arătat că un pudel chel... Râde făcând referire la faptul ca tatei ii sta dezastruos cu ochelari, si astfel ajung sa râd alături de ea, de cred ca răsună în toată casa.

-Acum, hai înapoi la hartogarie, nu de alta, însă îl cunoști mai bine decât oricine, si stii cat de mult îi place să asculte pe la uși, asa ca mai bine să nu îl bârfim cât e acasă! Rad intorcandu-ma la cititul contractului, mama făcând la fel cu hârtiile ei.

După 6 ore de chin, pot spune că am terminat cu bine cu toate hârtiile, lasandu-ma pe spate in scun, si nu stiu ce s-a întâmplat, dar insist să cred ca am adormit, deoarece îmi amintesc doar ca m-am trezit a doua zi pe la amiază, dormind în patul meu, probabil Asher sau tata m-au carat până aici, ca apoi să mă învelească si sa aibă grijă ca alarma să nu indrazneasca să își facă auzit glasul enervant si ascuțit.