Wild

Capitolul 25-In care nu mai dormi la noapte...

Ashley

Dupa ce i-am pus la punct pe fantasticii mei, am primit la fel de prost vestea ca Liz trebuie sa se intoarca in Danemarca in aceasta dimineata m-am izolat la propriu in birou semnand niste acte, trimitandu-i-le pe cele despre trafic si alte prosti de genul lui Blake, e domeniul lui si nu am de gand sa ma bag.

Mormai suparata prinzand dosarul din fata mea si aruncandu-l la gunoi, dupa moartea lui Heidie in asalt, nici nu cred ca mai are rost sa ii citesc dosarul, e pierdere de vreme. Imi las capul in maini lasand aerul sa iasa din plamani sub forma unui oftat. Am pierdurt atatia oameni carora o sa le simt lipsa, la inceput totul parea bine si ca o sa reusim sa o eliberam pe nesuferita mea fara prea mari probleme, insa nu a fost deloc asa, sistemul de securitate era mult mai bine pus la punct in interior decat in exterior.

-Ce faci scumpo? Ii aud vocea mamei ca apoi sa o vad asezandu-se pe canapea in fata biroului zambindu-mi complice... Femeia asta coace ceva.

-Bine, vezi si tu, vesnica si interminabila treaba. Mormai fara sa imi ridic capul din hartii, venindu-mi sa beau cerneala de pe birou... Vreau atat de mult o cafea... Sau o Vodka, da, asta suna bine... Insa desigur ca nu se poate, eu am un copil si trebuie sa il tin departe de pericole.

-Da-mi sa vad, terminam mai repede... Chicoteste ea apropiindu-se de mine si incepand sa semneze si ea niste acte, nu pot sa ma plang, a facut treaba asta intreaga ei viata.

-Deci, ce vant de aduce pe aici, ultima data te certai cu Trent pentru ca nu vroia sa te ajute la ultima serie de masini... Nu pot spune ca au fost putine... Ce ati facut la ultimul jaf, totusi? Intreb chicotind si privind-o curioasa.

-Am smuls un perete de la locul lui... Ce? Om fi noi batrani, insa suntem la fel de nebuni ca in tinerete! Se justifica ea dupa ce aproape ma inecasem cu apa pe care o beam.

-Esti mai nebuna decat nebunia insasi! Bombani eu lasandu-i actele ei si mergand spre o debara din coltul camerei care era plina si plina de arme, 10 metrii patrati plini de arme si munitie. Luandu-mi unul dintre pistoale, incepand plictisita sa il incarc.

-Multumesc, stiam ca sunt minunata... Rade ea, auzind-o din camera asta.

-Stii, niciodata nu mi-ai supus povestea din spatele numelor noastre... Adica e cam ciudat sa iti numesti copii Ashley, Asher si Ashton... Mormai insa sunt sigura ca m-a auzit.

-E o poveste lunga Ash... Mormaie ea aparand in cadrul usii.

-Ti-se pare ca n-am timp? Blake mi-a promis ca ma leaga de pat daca mai incerc sa ies din casa... Asa ca am tot timpul din lume... Bombani venindu-mi sa descarc arma pe care o aveam in maini asupra celui pe care il iubesc.

-Ti-ai gasit cel mai protector om din lume... Imi pare rau de viitorii tai copii, adica tatal tau a fost cum a fost, insa Blake e o minunatie... Rade ea venind langa mine si luand in maini un Revolver incepand sa il incarce.

-Nici tata nu a o fost o persoana simpla, adica de cate ori m-am certat cu el cand vroiam sa ies in oras? Intreb chicotind, continuand sa imi fac teraba.

-Ti-a vrut doar binele, adica ce fel de parinte ii vrea raul copilului sau? Intreaba razand ca apoi sa lase pistolul din mana si sa ia altul.

-Nu putem spune acelasi lucru si despre mama lui Vince... Bombani luand o mitraliera si una dintre fasiile cu munitie... Ador arma asta...

-Mama e nebuna, hai sa nu o mai aducem in didcutie, deci, vrei sa aflii de ce ti-am pus numele asta? Intreaba zambind nostalgic.

-Sigur, altfel nu as fi intrebat... Zic ca dupa sa inceapa sa imi povesteasca minunata seara in care au dat unul peste altul.