Wild

Capitolul 6-In care Drew se intoarce

Ashley

Eram de ceva vreme cu ceilalti la Dom, si incercam sa ne perfectionam toti micile greseli de conducere, pentru ca se aproprie HeadTrack, si noi am stat aproape toata saptamana degeaba. Am inchis ochii strambandu-ma usor cand Zoey a intrat iarasi intr-un parapet, nu imi dau seama ce are azi, este foarte distrata, si nu ii ies absolut de loc drifturile, am intrat in masina mea, ce arata insfarsit ca si noua, dupa doua nopti in care m-am chinuit sa ii repar desenele de pe caroserie, pornind in tromba sa o scot din Audiul acela, multumindu-i lui dumnezeu ca nu am lasat-o sa isi foloseasca masina azi, fiindca daca nu, acum era praf, am scos-o din masina exact in momentul in care motorul incepuse sa fumege, ih, nu credeam ca s-a lovit asa de tare, am urcat-o pe Zo in masina mea, plecand cu toata viteza de acolo, auzind explozia in urma noastra, eu oftand ususrata si lasandu-ma pe spatarul scaunului cand mi-am dat seama ca am scapat cu bine, cel putin eu, Zoey era lesinata pe bancheta din spate, cu un firicel de sange ce ii curgea din zona tamplei.

Parchez într-o zona ce nu bloca accesul pe pistă, ies din mașină, prinzand-o cu o mână de talie, si pana ei dreapta punandu-mi-o după cap, când scot capul din mașină îmi dau seama că toți ne priveau speriați, cred si eu, Zoey nu a mai făcut așa ceva de la paispe' e clar că e cu mintea in altă parte.

Le-am făcut semn lui Darcie si Daria să se întoarcă la reparatul motocicletei lui Eliot, fratilor mei , sau cel puțin lui Asher i-am mimat din buze ca "Totul e ok" cei doi începând iar sa discute asupra traseului pe care o să îl abordăm în cursa, sau cel puțin asta sper ca pac pe compiuter, iar lui Eliot ii fac semn din cap să intre pe pistă, fiindcă avea o fata destul de îngrijorată si era gata sa vina spre noi, dobitocul tine la ea, chiar dacă se ciondanesc de ne rup nervii tuturor, iar gemenii, ei sunt întruna din mașini trăgând chiulul, si dormind, deoarece i-am trezit pe toți cu noaptea în cap, nu îmi permit să pierd cursa asta în fața echipei Queen.

Am asezat-o pe un scaun, fugind spre dulapul din colțul camerei, si luand de acolo trusa de prim ajutor, intorcandu-ma apoi la mica idioata, ce își revenise între timp si privea gânditoare spre nicăieri.

Mi-am scuturat degetele în fața ei, Zo tresărind și prinzand-o ca în menghină.

-Mda, se pare că te-ai trezit... Mormăi eu punând pe o bucată de vată niște dezinfectant, si începând să ii curat rana. Acum, spune-mi, la ce îți stă capul atât de important incat era să îți pierzi viața? Intreb curioasă mutandu-mi doar pentru câteva secunde privirea intr-a ei, ca apoi să ma întorc la rana ce încă se încăpățânează să sângereze.

-Nimic... Mormăie, ca apoi să sasaie printre dinți când i-am atins iarăși rana, de data asta cu o substanță mai puternică, ca să îi opresc o dată sângerarea.

-Mda, si eu ar trebui să te cred, Zo, nu sunt idioata, poate că nu sunt sora ta, însă te cunosc îndeajuns de bine încât să îți amintesc și ție draga, ca nu e bine sa ma minți... Oftez dandu-mi ochii peste cap, si zâmbesc usurata când mi-am dat seama că sângele s-a oprit, ca apoi să ma întorc la balustrada de unde vedeai la perfecție vechiul stadion ce arată mult mai bine decât prima dată când l-am găsit, avand-o in urma mea pe Zoey, venind si ea si sprijinindu-se de ea. Îl privive-am zâmbind ușor in coltul gurii pe Eliot ce făcea mișcări exacte și aproape perfecte, exact opusul verișoarei lui.

-Bine, mpai... Începe ea sa îmi zică, însă eu îi fac semn sa taca pentru câteva secunde, pun mâna pe stație, tastând codul de deblocare pentru mașina lui Eliot.

-Hei amice, incearca sa întorci puțin mai tare volanul la următoarea curba, si calca frana mai repede, în rest te descurci bine! Ii zic eu verisorului meu, el executând cu exactitate ceea ce i-am spus, ridicând un nor uriaș de praf la următorul drift, însă i-a ieșit perfect, am sa omit asta când am să vorbesc cu el, si așa are deja egoul mai mare decât el.