Sacrificiu

Capitolul 3

Fetele erau speriate. Isprava fratelor lor le facu sa fuga acasa intr-un suflet. Le era frica de urmarile faptelor lui. Ajunse, l-au vazut stand jos intr-un colt. Parea distrus la fel ca si Ian si Olivia. Fratele lor, Cris, avea o dependenta pentru jocurile de noroc. Facu extrem de multe greseli si pierdu extrem de multi bani. Insa ceea ce facu seara trecuta intrecea orice limita, pierdu casa. Toti erau distrusi. Deja unul dintre oamenii celui care primi casa veni si le spuse suma pe care trebuie sa o plateasca pentru a primi inapoi casa. Insa suma de 150000$ era prea mare. Iar nimeni nu parea sa aiba vreo solutie. Toti erau ingroziti de ce va urma. Sara si Emily incercau si ele sa gaseasca o solutie, insa orice ar face erau prea multi bani. Iar termenul era de trei zile. Ceea ce ii facea pe toti sa fie intr-un impas extrem de mare. Mai ales ca nu au de la cine imprumuta asa o suma. Apoi nu aveau unde sa mearga daca ar fi dati afara. Emily stateaintr-un colt de pat speriata. Sara o vedea asa pentru a doua oara. O imbratisa strans. Apoi o lasa sa-i cada capul in poala ei. Incepu sa-i mangaie scalpul. O iubea enorm pe Em si acea familie. Dupa cate facu pentru ea, Sara stia ca e randul ei sa o ajute. Cand vazu ca adormi, o inveli si se ridica din pat. Pleca spre fereastra si privi cerul instelat. Brusc gandul ii zbura la Max si la ce s-a intamplat in cafenea. Acea imbratisare calduroasa. Si acel sentiment de siguranta. Se simti extrem de bine. Isi aduse aminte si ca cei doi conduc o firma. Si o idee ii traversa mintea. Privi ceasul si vazu ca e usor trecut de noua. Asa ca ii trimise un mesaj lui Darren. Ii ceru numarul lui Max. Dupa ce il primi hotari ca ar fi bine sa-l sune dimineata urmatoare. Avea sa-i ceara ajutorul si spera ca el sa accepte.
Darren isi anunta fratele ca Sara ii ceru numarul de telefon. Max era extrem de fericit. Dupa atata timp ea avea sa-i acorde atentie. Astepta de mult acel moment, nestiind adevaratul ei motiv.
Toata noaptea Sara nu inchise nici un ochi. Se gandea la ce va face daca Max nu ii va oferi acei bani. Asa ca ii scrise:
"Hei, Max, sunt Sara, am putea sa ne intalnim?"
Raspunsul nu se lăsa mult asteptat.
"Desigur.  La 12, firma Reed? Sau alegi tu locația?"
"E bine.  Voi fi acolo. "
Acum spera ca el o va ajuta. Zambi la acest gand.  Își schimba hainele si cobori jos. Acolo toți erau practic in aceeași stare.  Nimeni nu vorbeau,  toți erau tulburați de vestea soc.  Lua micul dejun si își privi ceasul.  Mai ava jumătate de ora.  Așa ca se grăbi.  Nu spuse nimănui unde pleacă. 
Lua un taxi si porni spre firma bărbatului.  Ajunsă acolo trecut pe langa o femeie care ii interzise sa meargă mai departe.
-Aveți programare?
-Nu.
-Atunci nu puteti trece.
-Dar...
Brusc simți o mana pe umăr.  Apoi intoarse capul si il vazu pe Max care o privea zambind. Ii arunca o privire mustrătoare femeii și o lua pe Sara de acolo. O conduse spre biroul sau si o ruga sa se faca confortabila pe scaun. Fata il privea,  iar teama crestea in ea.  Il vazu cum se aseaza pe fotoliul sau si o intreba cu un glas care îți dădea fiori:
-Ce s-a întâmplat?
-Pai, am venit sa te rog ceva.
-Serios? Si ce anume?
-Am nevoie de... Am nevoie...
Cuvintele pareau ca nu doresc sa-i părăsească buzele.  El o privea intrebator.  Ii observa mana,  asa ca i-o lua in a lui. O stranse gentil si o indemna sa continue.
-Max,  nu mă înțelege greșit,  însă am venit sa te rog sa-mi imprumuti 150000$.  Ești ultima mea speranță. 
Bărbatul o privea un pic uimit. Însă suma i se părea extrem de cunoscută. Așa ca o intreba:
-Pentru ce ai nevoie de așa o suma?
-Fratele meu Cris e dependent de jocurile de noroc,  iar ieri a pierdut casa. Astăzi au venit sa ne anunțe. Te rog,  ajuta-ma! Ești ultima mea speranță.
In acel moment Max întelese tot.  Cel de la care lua casa cu o seara in urma era chiar fratele fetei pentru care ar lua si luna de pe cer. In timp ce fata il privea uimita el scose din sertar actele casei. Ea era socata.
-De unde le ai?
-Fratele tau a jucat cu mine.
-Nici măcar nu vreau sa stiu nimic. Acum,  mi le vei da inapoi?
Brusc o idee ii străbătut mintea bărbatului. O dorea intratat de mult incat ar face orice sa o aiba numai pentru el,  iar acum dori sa profite de ocazia care i se ivea. Așa ca ii spuse.
-Ți le dau,  însă am o condiție.
-Fac orice,  însă da-mi actele. 
-Căsătorește-te cu mine.
In acel moment fata îngheța la auzul acelor cuvinte.  Nu s-ar fi gandit nici in ruptul capului la așa ceva.  Se ridica nervoasă de pe scaun si lovi cu putere masa din birou. Max se ridica si el. Ea il privea socata si tot odată serioasă.
-Cum indraznesti să-mi ceri așa ceva? Ți se pare ca o căsătorie e un joc?
-Nu, insa vreau sa mă căsătoresc cu tine. Poate tu nu stii insa eu țin la tine.  
-Cum poți tine la o persoana pe care abia ai intalnit-o?
-Gresesti,  tu abia mai intalnit,  insa eu știu aproape totul despre tine. Îți pot spune ca m-am îndrăgostți de tine. Iar din cauza asta vreau sa mă căsătoresc cu tine.
-Niciodată!
Cu acele cuvinte pleca.  Nu dorea sa il mai vadă sau sa mai audă numele lui vreodată.  Il ura.  Nici măcar nu intelegea cum ar putea afirma ca o iubește din moment ce nu se cunosteau aproape deloc. Lovi puternic usa biroului si ieși de acolo.
In timp ce Max se tranti pe scaun. Isi trecu nervos o mana prin par si privi usa.  Stia ca peste maxim doua zile ea se va intoarce si va accepta. Nu avea alta soluție,  iar el era sigur ca acea casa era extrem de importanta pentru ea.