Sacrificiu

Capitolul 12

Emily petrecu noaptea superb. O noapte in care fu doar ea si el. Dimineața se trezi extrem de bine dispusă. Cand deschise ochii vazu cum un braț o înconjoară, iar ea sta pe ceva sau mai bine zis cineva. Si nu era canapeaua. Brusc isi aduse aminte cum adormi in bratele lui Darren. Obrajii au inceput sa ii prindă culoare si dori sa se ridice. Insa nu reuși. Era ținută bine de el.
-Unde vrei sa pleci?
-Darren, eu...
-Shh, lasa-ma sa dorm. E bine sa te stiu lângă mine. Ma liniștește.
Ea zambi involuntar si isi aseza mai bine capul pe pieptul lui. Si totuși nu reuși sa adoarmă la loc. Insa incepu sa se joace in părul lui negru si un pic răvășit. In timp ce ii admira chipul mirific. Pana cand mana ii fu prinsă de el. O duse gentil la buze si ii plasa un mic sărut. Fata roși si isi afunda mai tare capul in pieptul sau. Darren doar zambi si isi incolaci bratele in jurul ei. Inima fetei răsuna extrem de tare. Nu mai simți niciodata ceea ce simți acum. Avea mii de fluturi in stomac. Iar acea imbratisare ii oferea siguranta de care avea nevoie atat de mult. Nu dorea sa ii mai dea drumul vreodata. Iar bărbatul nici nu avea in gand sa o lase. Ii placea senzația de bine pe care numai ea i-o putea oferi.
Dupa inca un timp Emily incerca sa se ridice. Bărbatul insa dadu nemulțumit din cap.
-Mai stai. E extrem de bine. Doar noi doi si nimeni alt cineva. E o senzație plăcută.
-Stiu.
Emily observa cum un zambet se așternut pe chipul băiatului. Iar ea zambi la randul sau.
Privirea lui o fixa, si incepu sa ii mangaie spatele. Apoi vorbi. Glasul fiindui trist, iar vinovăția se simțea in el.
-Imi pare rau. Nu am dorit sa fiu rau cu tine. Doar ca eram nervos si acea scena ma facu sa imi ies din minți.
Ea isi ridica privirea. Era serios. Asa ca incerca sa ii înțeleagă ultimele cuvinte. De ce oare isi ieși din minti? Ce il deranja asa de tare la ea si Sam? Pentru un moment crezu ca e gelos, insa isi alunga repede acel gand. Si fara sa se gândească de doua ori se ridica in picioare. El o privi nedumerit. Nu ii intelegea reacția, insa hotărî ca e timpul sa se ridice si el de pe canapea. Fata il mai privi preț de cateva secunde si vorbi:
-Cred ca ar trebui sa plec. Multumesc pentru aseara.
Facu câțiva pași, iar el o prinse de mana. Fata se opri in loc. Apoi el se apropie.
-Am gresit cu ceva?
-Poftim?
-De ce pleci? Sunt o companie atat de neplăcută?
-Nu, Darren, eu doar trebuie sa plec, iar Sam ma asteapta si...
-Am înțeles. Domnișoară Moore, puteti pleca.
-Nu, Darren. Nu nu m-ai înțeles.
-Pleacă, te rog.
Ea doar incuviinta si ieși. O lăcrima i se scurse, insa o sterse repede. Nu dorea sa il jigneasca. Asa ca pleca sa lucreze. Spera ca pe parcursul zilei sa nu se mai întâlnească cu el, fiindcă nu ar fi rezistat si ar izbucni. Nu ii venea sa creadă ca bărbatul dragut de aseara, isi schimba atat de repede modul de a fi cu ea.
Asa ca incepu sa lucreze fara sa ii mai pese de cei din jurul sau. Pe cand Darren se simțea jignit. Nu ii venea sa creadă ca el nu insemna nimic pentru Emily. Iar asta il ranea. Acum realizand ca a ajuns sa fie gelos. Intelegand ca intr-un timp atat de scurt, incepu sa o placa. Si Sam ajunse un minus in relația lor, daca va exista una pe viitor. Totuși dupa indiferenta cu care o trata in acea dimineața, dupa ce ii dadu de înțeles ca o considera o simpla angajată, nu stia daca va avea aceeași șansă de a-si indrepta si de acea data greseala. Ii venea sa se bată singur pentru greseala pe care o facu. Regretand ca nu o lasa sa vorbească. Mai ales ca el o forță ieri sa lucreze mult mai mult decat ceilanti. Astfel lua telefonul in mana si isi suna prietena care il ajuta.  Imediat cum ii raspunse o saluta fericit.
-Hei, Luisa, ce mai faci?
-Aaron, nu? Cum a mers seara de ieri?
-Bine, excelent, insa de dimineața am dat-o in bara. Am jignit-o, iar acum imi pare rau, mai ales ca o plac.
-Si de ce ai jignit-o?
-Fiindca am fost gelos.
Emily zambi cand auzi. Pentru un moment ar fi dorit ca si Darren sa isi ceara scuze de la ea. Insa speranta i se duse repede. El nu o placea, o considera o simpla fata care din intamplare ii va fi cumnată. Iar asta o intrista intr-o anumită măsură. Insa isi reveni cand auzi din nou glasul barbatului.
-Hei, mai esti?
-Da, de fapt ma gandeam cum pot sa te ajut. Poate ii dai un cadou de împăcare? Ceva care sa ii placa?
-Si daca nu stiu ce ii place?
-Gândește! Găsești tu ceva pana la urma. Da? Apoi imi spui si mie daca a dat roade.
-Multumesc ca ma ajuți. Ce ai spune daca iesim maine la o cafea? Măcar sa imi pot cunoaște si eu salvatoarea?
-Mi-ar face placere.
-La 19 e bine?
-Desigur. Ținem legatura.
Fata inchise si zambi. Avea sa isi cunoască prietenul un pic necunoscut. Si totuși i se parea ca il cunoaște. Insa nu intelegea de unde, iar asta ii starnea mai tare interesul.
Iar zambetul de pe fata lui Darren era si el la fel de evident. Se bucura ca avea o prietena care il înțelege, desi nu o cunostea personal. Si deasemenea era fericit ca stia cum o va face pe Emily sa il ierte. Asa ca nu mai avea nevoie de nimic alt ceva inafara de iertarea ei.
Pe cand Sara si Max puneau la cale ultimele detalii are viitoarei nunți. Mai aveau doar doua zile, iar totul trebuia sa fie perfect. Acum erau in ultimul magazin unde aveau de ales tortul. Zambeau si se țineau de mana. Oricine i-ar fi văzut ar fi putut afirma ca sunt cel mai drăguț cuplu, insa nimeni nu stia adevărul despre ei. Si totuși se simteau bine impreuna, iar Sara stia ca incet, incet isi va arata si ea sentimentele fata de el. Cand au intrat in magazin, mii de arome i-au facut sa se piarda printre ele. Fata se simțea ca un copil in lumea dulciurilor. Cand incepu sa guste din fiecare mostră nu putea sa isi abțină uimirea si multumirea.
-Max, hai sa facem un tort cu toate aromele, te rog?
-Iubito, daca vom face un tort din toate aromele unde va fi stabilitatea? Va fi un amestec rau, asa ca ce ar fi sa alegi aromele care iti plac cel mai tare? Si nu mai manca atat, fiindcă nu vei încăpea in rochie.
-Serios? Deci nu ma vei mai iubi daca voi fi grasă?
-Iubito, eu te voi iubi mereu, da?
Ea doar incuviinta, iar bărbatul se apleca pentru ai plasa un sărut scurt pe buze. Sara zambi, si incepu sa aleagă aromele care le considera potrivite. In timp ce Max ii urmărea atent fiecare mișcare. O iubea, iar asta nu il lasa sa o piarda nici măcar o secunda din priviri. Iar imediat cum au terminat o lua si o conduse spre mașină.
-Ma duci acasa?
-Nu. Te duc altundeva.
-Unde?
-Nu pot sa iti spun. E o surpriza.
Ea se bosumfla. Nu ii placeau surprizele din moment ce era de fire foarte curioasă. El o privi amuzat si ii lua fata in palme.
-Esti draguta cand te superi. Insa nu iti pot spune despre ce e surpriza. Da?
-Bine.
Se lasa pagubasa si se facu comoda in scaun. Nu avea idee cu ce o va surprinse de acea data, asa ca astepta cuminte sa fie surprinsă.
Dupa un timp ajunse in fata unei case mari, de culoarea piersicii si cu o grădină imensă in fata. In timp ce ea se holba la imensă vilă, el cobori si ii deschise portieră, ii intinse mana si o ajuta sa coboare. Cand au intrat pe porțile mari, Sara scoase un sunet de uimire.
-E superb!
-Iti place?
-Da.
-Si inca nu ai vazut-o in interior.
Fata fetei incepu sa ii straluceasca. I se parea superba pe exterior, insa despre interior nici nu isi dorea sa isi imagineze cat e de fabuloasă. Si avu dreptate. Cand intra totul era ca in revistele cele mai renumite. Mobila scumpa, culori perfect asortate si un spațiu imens. Acum ramase cu gura cascata la propriu si la figurat. Era uimita de ceea ce se afiseaza in fata ei.  Iar Max ii observa multumirea si uimirea. Asa ca o intreba:
-Deci iti place?
-Sa imi placa? O ador. E superba.
-Ma bucur ca iti place, fiindca dupa nunta aici vom locui.
-Cum?
-Da, iubito, e cadoul meu pentru noi. Acum fugi si examinează casa. Iar unde vei vrea sa schimbi ceva, ai tot dreptul.
In acel moment fata ii sari in brate si il săruta lung pe buze. Prin acel sărut dorea sa ii multumeasca pentru acea surpriza. Dupa ce s-au desprins, Sara pleca fericita sa inspecteze casa, in timp ce Max rămase in living. Era fericit ca ea e fericita. Asta era tot ce conta pentru el.