Capitolul 17

4.5K 277 0
                                    

Timp de jumătate de zi Emily nu se intersecta cu Darren nici măcar odată pe parcursul zilei de lucru. Ceea ce o facea pe fata sa se întristeze din ce în ce mai tare. Considerând că ea e vinovată pentru toată acea situație. Si totuși spera sa il vadă ca sa aibă cea mai mică ocazie de a vorbi cu el intre patru ochi, ceea ce știa că e imposibil, fiindca barbatul facea tot posibilul sa o evite. Știind ca daca o va vedea isi va face mai mult rău singur.
Emily avea pauza de masa. Iar acel timp dorea sa il petreacă cu Sam, deoarece îl evita în ultimul timp destul de mult. Fu bucuroasă când îl zări la o masă. Asa ca lua loc lângă el. Barbatul când o văzu, ochii au început sa ii lucească. 
— Deci, Emily, cum a fost la nunta surorii tale?
— Perfect. A fost o nunta de vis.
— Apropo, unde e Darren? Nu l-am văzut azi.
— Nu stiu.
În glasul ei se simțea tristetea, asa ca Sam hotari sa nu insiste pe baza acelui subiect. Insa când îl zări pe Darren cum intra in cantina, ii facu semn sa se așeze cu ei la masa. Barbatul desi o văzu pe Emily, accepta si lua loc, chiar lângă ea. Fata simți cum i se pune un nod în gat. Indiferenta lui o durea, asa ca se ridică și dori sa plece. Insa glasul lui Sam o opri.
— Unde pleci? Nici măcar nu ai terminat sa mănânci.
— De fapt am uitat ca am de verificat un pacient, asa ca ar cam trebui sa plec.
Cu acele cuvinte pleca, simțind cum ochii o înțeapă. Dorea ca Darren sa o oprească, insa nu se întâmplă, asa ca pleca dezamăgită de acolo.
După ce își verifica pacienții si le completa fisele, hotari ca ar putea să plece mai devreme de la lucru, asa ca merse sa il intrebe pe Darren. Imediat cum pasi in biroul lui, simți cum toate amintirile plăcute, si mai puțin plăcute încep sa reapară. Imediat cum o zări, ochii lui Darren au început sa strălucească. Se ridică cu gândul de a o lua in brate, insa imediat se opri.
— Domnisoara, Moore, ce doriți?
— Ma gândeam că dacă am terminat as putea pleca acasă?
Barbatul o privi pret de câteva clipe, apoi ii facu semn sa plece. Ar fi putut să o mai tina, insa inca se simțea mintit. Era orgolios, iar acel orgoliu nu îl lasa sa o ierte. O privi inca odată ca mai apoi să o vadă cum iese, mici lacrimi părăsindui chipul.
Pe când Sara inca încerca sa găsească o soluție de ai impaca pe cei doi. După mică cearta cu Max, desi au dormit impreuna, fata îl evita complet în acea dimineață, ceea ce îl făcu pe bărbat sa isi dea seama cât de mult o răni. Tresări speriată când auzi sunetul soneriei, care reusi sa spargă toată liniștea din casa. Asa ca pleca sa deschidă oaspetelui care sună destul de insistent. Când deschise, fu socata sa o vada pe Vivian cu un zâmbet mare pe buze. Ii facu semn femeii sa intre, ca mai apoi sa o urmeze si ea. O vazu cum ia loc pe una dintre canapelele salonului si o privi pe Sara cu superioritate.
— Deci, fetito, vad ca te-ai acomodat cu o viață de lux, asa ca am sa fiu scurta si la obiect. Sora ta e perfecta pentru Darren, pe când tu, ei bine nu îi ajungi nici la degetul mic fiului meu. Asa ca iti propun ceva, îmi spui tot ceea ce vrei ca sa pleci din viața fiului meu, iar eu îți voi oferi. Accepti?
Fata deja avea lacrimi în ochi. Nu se astepta ca si dupa ce îi refuză banii la nunta sa vina din nou și sa ii propună același lucru a doua oară.
— Eu nu am de gând sa accept această propunere. Eu voi pleca de lângă Max. Iar banii lui sau ai dumneavoastră nu mă intereseaza sub nici o forma. Asa ca v-as rugă sa nu îmi mai propuneți asa ceva.
Vivian o privi cu dezgust, apoi se ridică și se apropie de ea.
— Tine minte, voi face tot ce e posibil ca să te îndepărtez de fiul meu.
Cu aceste cuvinte pleca trântind usa. Iar Sara cazu jos. Lacrimile au început sa ii curgă șiroaie. Nu intelegea de ce din moment ce nu avea studii superioare, femeia credea că ea credea doar să stea pe banii lui Max. Brusc simți doua brate cum o strâng într-o imbratisare. În acel moment incepu sa planga mai tare si sa îmbrățișeze persoana din fața ei. Max incepu usor sa o mângâie în timp ce fata doar isi descarcă toată durerea si frustrările în brațele lui.
Dupa ce se linisti, barbatul ii sterse lacrimile si o privi în ochii. Care erau roșii și umflați de la plâns.
— Iubito, ce ai vorbit cu mama? Ea e de vina pentru faptul ca plangi?
Imediat fata se ridica. Nu dorea să îi certe, asa ca hotari sa minta.
— Nu, mama ta a venit sa te vada, inasa cand a observat că nu ești acasă a plecat. Nici măcar nu am vorbit cu ea.
Barbatul o privi suspicios.
— Atunci de ce plângi?
— Din cauza ca sora mea suferă.
Desi era adevărat, nu doar asta fu cauza lacrimilor ei, si totuși tacu. Nu dori sa le distrugă celor doi relația. Vazu cum Max o privește cam suspicios, asa ca se îndrepta spre el si ii lua în brațe. Știind că ambii au nevoie de acea imbratisare.

SacrificiuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum