Sacrificiu

Capitolul 23

Dis de dimineață Max de trezi înaintea iubitei sale. Când privi ceasul observă că e deja ora zece, iar ea de obicei la acea oră deja era în picioare. Când se apropie de ea, începu să simtă căldura nemaipomenita pe care o emana corpul Sarei. Când isi lipi buzele de fruntea ei observă că are febră. Așa că începu să miște pentru a o trezi, însă fata dormea prea strâns. Așa că o lasă să doarmă în timp ce el luă telefonul și apela medicul. Apoi își sună secretara pentru a o anunță că își ia o săptămână libera pentru a sta alaturi de iubita sa bolnava.
La nici o ora după apel doctorul era în camera loc consultând pacienta. Sara care abia se scula din somn, era foarte confuză. Însă când simți frigul care o cuprinse, deși în casă era destul de cald, înțelese că de îmbolnăvise destul de rău.
— Domnule Reed, nu aveți de ce să vă îngrijorați, nu e nimic grav. Îi voi prescrie câteva medicamente, pe care trebuie să i le administrați zilnic.
Max doar aprobă printr-o mișcare a capului, apoi îl conduse pe doctor. Iar Sara rămase studiind lista de medicamente. Cand barbatul de întoarse îi plasa un sărut pe buzele, care parca ardeau. Iar ea îi răspunse sărutului. Însă soneria îi opri. Sara o privi confuză, iar Max de ridică din pat și pleca să deschidă ușa. Fata decise să îl urmeze și când văzu cine sta in dreptul ușii simți un nod în gât. Vivian îi privi apoi intra fericita in casa. Își luă în brațe fiul și îi sărută obrajii, apoi se întoarse spre fata și deschise brațele.
— Scumpa mea, vino aici.
Fata se apropie și o imbratisa. Însă știa că joacă teatru. Asta fiind sigur. Dar nu putea să o păcălească. Nu din nou.
— Mama, însă ce cauți aici?
— Pai am auzit că ți-ai luat liber de la serviciu, așa că am decis sa te vizitez.
Bărbatul dădu aprobator din cap, apoi se retrase în altă cameră pentru a vorbi la telefon. Pe când Sara rămase extrem de furioasă, insa decise să nu îi spună nimic femeii, care veni și minti cu nerușinare in fata fiului său. Știa sigur că nu asta era cauza pentru care se afla acolo. Ci pentru ai propune o nouă suma de bani pentru a pleca de lângă Max.
— Deci văd că ai găsit un motiv pentru a-mi sustrage fiul de la muncă. Ești o femeie extrem de jalnica.
— Îmi pare rău, doamna, însă nu eu i-am spus sa lase munca pentru mine.
— Cum am mai spus, jalnic.
Vivian se așeză pe canapea, apoi scoase din geanta un jurnal pe care începu să îl răsfoiască. Pe când Max se întoarse la cele două femei. Își trecu brațul pe după talia ei apoi îi sărută tâmpla.
— Iubito, ești bine?
— Mi-e un pic cam rău. Asa ca mă voi retrage în camera.
— Mama ramai la masa?
— Nu, fiule. Am primit un mesaj și trebuie să plec. Va invit la cina mâine, deoarece Darren și Emily au sunat sa anunțe că au o veste importanta. Deci sa fiți la noi la șapte.
Max confiram apoi și conduse mama spre ieșire. Apoi se întoarse spre Sara care zâmbea.
— Și pot să știu care e motivul zâmbetului tau?
— Pai îmi voi revedea sora după trei luni de absență. Cred că e un motiv bun de a zâmbi.
Max o aprobă și o conduse spre camera, apoi se așeză lângă ea pe pat. O cuprinse într-o îmbrățișare și îi plasa un sărut pe frunte.
— Nu ai idee cat de mult așteptam să găsesc o zi in care sa stau cu tine.
— Și ai decis că acum când sunt bolnava e momentul perfect?
— Desigur. Însă mai întâi trebuie să plec pentru a-ți cumpără acele pastile.
Fata îi plasa un sărut pe obraz și îl lasă să plece dupa medicamente in timp ce ea se lasa în pat.
Când Max se întoarse o găsi adormita. Un zâmbet ii contura buzele la vederea acelei imagini. Era fericit să știe că are alături o femeie atât de frumoasa și care îl iubește atât de mult. Așa că se baga și el in pat alături de ea zâmbind. O trase în brațele sale apoi îi plasa un mic sărut pe fruntea, care nu mai era atât de fierbinte, apoi își închise și el ochii, ajungând curând în lumea vizelor.

Deci am revenit. După cum ați văzut am retras un timp cartea in ciorne, însă am în gând să o termin și aștept cat mai multe comentarii și păreri.