Capitolul 9

6K 357 5
                                    

Darren se trezi extrem de devreme in acea dimineata. Fata lui era toată un zambet. Mai ales după convorbitea de ziua trecută. Iar ceea ce ii facu fericirea sa se dubleze, fu faptul ca seara primi un telefon de la spitalul la care lucra. De azi putea merge la munca ca medic superior, care are grija de noii veniti. Imediat cum ieși din cameră Max nu putu sa nu observe fata stralucitoare a fratelui sau.
-Deci, care e motivul zambetului kilometric?
-Frate, de azi ma poți felicita. Il ai in fata pe domnul doctor Darren Reed.
Imediat Max isi lua fratele in brațe. Era fericit de reușita lui. Faptul ca avansa in munca il făcea sa isi respecte fratele mai mult. Mereu știu ca Dareen nu era atras de afaceri. Iar faptul ca face ceea ce ii place era mult mai mult decat suficient pentru el.
In timp ce in casa familiei Reed toată lumea manca dulciuri si o felicita pe Emily. Primi un post in spitalul in care visa de mica sa ajungă. Era toată numai un zambet. In timp ce Sara nu inceta cu felicitarile. Era extrem de fericita pentru reușită surorii sale. Stia ca o merita pe deplin. In timp ce Emily încă se gandea la cel cu care vorbi cu o seara in urma. Nici nu observa cum timpul început sa treacă, iar ea nu dorea sa intarzie din prima zi. Asa ca isi lua rămas bun de la toți si pleca spre noul sau loc de munca. Ajunsă la spital intra sfioasa. Încă nu isi înlătura total frica de a vorbi cu oameni necunoscuți. Asa ca început sa caute listele cu echipele din care va face parte si deasemenea medicul supraveghetor. Se părea insa ca numele ei nu se afla pe nici una din liste. Asa ca pleca spre femeia de la recepție.
-Cu ce va pot ajuta?
-As dori sa aflu dacă nu mai sunt si alte liste.
-O, tu trebuie sa fii incepatoare, mai sunt liste insa in sectia in care lurezi. Acolo trebuie sa cauți. Deci ce secție?
-Terapie.
-Sectia trei, etajul trei. Scările sunt acolo, iar ascensorul in stanga.
-Multumesc.
Spuse apoi pleca. Ridica scările si incepu sa caute numele ei in lista. Insa simti o mana pe umăr. Cand se intoarse observa o fata cu părul mov. Ceea ce o facu sa trasara.
-Imi pare rau. Nu am vrut sa te sperii. Insa am dorit sa întreb, nu ai văzut listele? Apropo, sunt Kim.
-Emily, iar listele sunt aici.
Cele doua au inceput sa isi caute numele, in timp ce in spatele lor au inceput sa se mai adune studenți.
-Am găsit, sunt la doctorul Smith. Tu?
Emily dadu negativ din cap. Încă nu dadu de numele ei si mai era o lista. Iar spre norocul ei numele ii era in capul listei.
-Si eu, doctor Reed.
-O, ai cam dat de naiba. Știu ca e extrem de sever, desi e destul de tânăr.
-Nu ma sperie un nătărău, care crede ca dacă a ajuns atat de devreme șef de secție, crede ca poate face ce vrea din noi.
Dupa acele cuvinte gura lui Kim forma un "o" perfect. Apoi ii facu semn si lui Emily sa privească in spatele ei. Când intoarse privirea il vazu pe Darren care o privea nervos, apoi fata i se lumina. O privi un pic ca sa înțeleagă dacă nu visează. Apoi spuse:
-Moore, in birou meu, acum!
Suna atat de groaznic, de parca un profesor ursuz o trimitea in biroul directorului, insa directorul era viitorul ei cumnat. In spate se auzeau niște șușoteli, insa nu le dadu prea multă atenție. Cand intra in biroul lui Darren se îndrepta spre scaunul moale de lângă birou. Se așeza confortabil, in timp ce el o privea zambind. Apoi vorbi:
-Vad ca te-ai aranjat bine, regină, direct in scaunul șefului.
-De fapt in scanul cumnatului meu peferat.
-Sunt unicul tău cumnat. Asa ca jos din scaun. Pana cand sunt șeful tău rau si sever.
-Bine, bine.
Se ridica si ieși din birou bosumflata. Apoi se indrepta spre ceilanti care o priveau destul de ciudat. Insa nu spuse nimic si se alătura lui Kim. Brusc in fata lor au aparut, Darren urmat de încă trei bărbați. Si incepur sa vorbească:
-De azi suntem șefii vostri si cei care va vor controla orice mișcare. Sper ca ne vom înțelege bine, altfel veti primi ture de noapte. Care, cred ca nimeni nu le dorește. Asa ca fiecare merge după medicul sau. El e doctor Smith, iar el doctor  Brown. Iar eu după cum va dați seama sunt doctor Reed. Asa ca cei care au ajuns la mine merg după mine, restul după ceilanti doi doctori. Darren isi privi atent toti subalternii si incepu sa le spună pe nume in timp ce le dădea fișă unui pacient.
-Fiecare are de lucrat cu el si sa imi dea tratamentul corect. Dacă nu, il refaceți pana va fi cel care trebuie.
-Da.
Toți au plecat, iar Darren pleca in biroul sau. Isi lua telefonul in mana si dori sa isi sune "numărul necunoscut". Dorea sa știe mult mai multe despre ea. Cuvintele ei l-au facut sa iasă din starea rea in care se afla. Incepu sa apeleze, insa nimeni nu raspundea. Apoi renunța. Isi dadu seama ca poate e ocupata. Nu toți stau ca el si pierd vremea. Brusc un ciocănit in usa il facu sa isi ridice privirea. O vazu pe Emily care il privea cu un zambet inocent.
-Ai nevoie de ajutor?
Fata dadu negativ din cap, apoi ii inmana fișă cu tratamentul.
-E gata.
-Serios, acum sa înțeleg ca micuta muta, a prins glas, pot sa știu cum s-a intamplat aceasta minune?
-Sara. Iar acum controleaza fișa. Iar dacă e corecta ma lași sa stau in scaunul tău.
-Serios?
Intreba el si se apropie de ea extrem de mult.
-Crezi ca esti in stare sa pui condiții șefului tău?
-Da.
Spuse si se așeza repede in scaun. Darren doar chicoti la vederea acelui comportament copilaresc. Care trebuia sa recunoască ca il atragea. Insa fara sa spună nimic o lasa sa se bucure de acel scaun. Iar el incepu sa controleze tratamentul dat pacientului. Spre mirarea lui totul fu extrem de corect. Se bucura ca are alături pe cineva care ia atat de in serios munca. Cand isi ridica privirea o vazu cum se invartea pe acel scaun, exact ca un copil mic. Ii zambi si se indrepta spre ea. Chipul ii stralucea.
-Ai dreptate, chiar mertiti sa stai in acel scaun. Ai facut totul corect. Asa ca drept răsplată poți pleca acasa. Iar maine totul va fi de zece ori mai rau. Asa ca pregătește-te. Da?
-Bine.
Emily se ridica, iar Darren facu la fel. Inainte sa iasă, fata se ridica pe varfuri si plasa un sărut pe obraz.
-Pe maine.
-Pe maine.
Bărbatul rămase mut la gestul ei, in timp ce Emily pleca sa isi ia rămas bun de la Kim, apoi se indrepta spre casa. Cand dori sa privească ora, observa cinci apeluri nepreluate de la cel cu care vorbi seara trecută. Trebuia sa recunoasca ca ii facu placere sa stea de vorba cu el si asa se hotari sa il sune.
Darren imediat cum observa apelantul ii raspunse fetei fara sa clipească.
-Uimitor. Te-am sunat de multe ori, nu ai răspuns. Acum ma suni singura.
-Imi pare rau, eram la munca. Asa ca nu am auzit.
-Nu e nimic. De fapt am sunat sa îți apun multumesc.
-Pentru ce?
-Pentru ca acele cuvinte pe care mi le-ai spus, m-au ajutat sa imi dau seama ca viata merge inainte. Iar acum am ajuns sa avansez in cariera.
-Ma bucur enorm pentru tine. De acum toată atenția îți trebuie concentrata pe munca. Asa ca toate cele bune.
-De fapt as dori sa îți știu numele.
-Pai ma cheama...
Brusc se opri. O vazu pe Olivia dintr-un magazin asa ca pleca spre ea. Nu inainte sa ii spună necunoscutului.
-Vorbim alta data. Pa.
Închise si pleca spre mama ei, care fu extrem de fericita sa o vadă, in timp ce Darren avea imprimat un zambet pe buze. Gandul ii zbura la necunoscută si in acelasi timp la Emily. Fiindcă de la canapea la scaun, totul avea imprimat mirosul ei de vanilie. Ceea ce il făcea sa isi piarda mințile.

SacrificiuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum