Sacrificiu

Capitolul 16

Timp de două ore Max nu reusi sa se concentreze deloc. Prezenta Sarei ii capta toată atenția, desi fata nu făcea nimic deosebit. Faptul că se află acolo era destul ca să îl facă pe bărbat sa isi piarda mințile și să o privească necontenit. Insa fu scos din acea transa, când auzi telefonul fetei sunand. Un zâmbet se asternu pe chipul ei, ceea ce îl facu sa răsufle ușurat știind ca totul e bine, insa pe măsură ce conversația se lungea, Sara începea să se întristeze din ce în ce mai mult. În momentul când niste lacrimi au început sa i se rostogolească pe obraji, ii lua telefonul din mână și incepu sa vorbeasca el cu Emily. Chiar si el rămase socat de situație.
- Em, nu te îngrijora voi vorbi cu Darren. Bine? Asa ca nu mai plânge si mergi acasă. Ii voi spune Sarei sa treacă pe la tine.
- Multumesc.
Max încheie apelul. Apoi își luă iubita in brate stergandui lacrimile. Nu suporta sa o vada plângând. Mai ales știind ca e din cauza fratelui său. Asa ca trebuia sa ii împace extrem de repede pe Emily si Darren. Fiindcă stia cat de tare tine fratele sau la Em.
În timp ce Emily era distrusă. Isi dadea seama că gresi, insa nu știa ca cel cu care vorbește este chiar Darren. Cand ajunse acasă avea ochii în lacrimi. Olivia când o văzu simti cum inima i se rupe. Nu știa cauza acelor lacrimi, insa simțea ca ceva rau se întâmplă cu fata ei. Asa ca o ajuta sa se așeze pe canapea. Apoi începu sa ii mangaie capul îmbrățișând-o strans. Dori sa o întrebe cauza lacrimilor sale, insa pe usa intra Sara. Imediat cum o zări Olivia se îndrepta furioasă spre fata.
- Mătușa, unde e Emily?
- O, deci din cauza ta fata mea plânge. Ce i-ai mai făcut de data asta?
- Mătușa, eu nu am făcut nimic. Doar ca Emily si Darren s-au certat.
Olivia incepu sa analizeze situația și tăcu. Poate de acea dată gresi ea. Asa ca ambele s-au întors la Emily. Care se îneca în propriile lacrimi.
Max insa încerca să îl găsească pe Darren, care nu răspundea sub nici o forma la telefon. Până la urmă îl găsi la el în apartament. Trebuia sa recunoască că arată rau. Si îl intelegea foarte bine. Insa avea de gand sa o ajute pe Emily si sa nu fie de partea fratelui său. Fiindcă stia cat de mult țineau cei doi unul la altul. Când îl văzu pe Max, Darren doar isi dădu ochii peste cap nervos.
- Dacă ai venit sa îmi vorbesti despre Emily, atunci poți sa pleci.
- Darren, hai sa vorbim despre asta. Fiindcă sunt sigur ca putem rezolva tot.
- Max, pleacă. Nu am nevoie de tine sau sfaturile tale. E viața mea. Acum pleacă.
Max îl privi câteva secunde apoi plecă. Avea de gând sa il lase un anumit timp în pace. Nu dorea sa il forțeze în nici un fel. Știa că ii va veni mintea la cap, insa pana atunci va trebuie ca el si Sara sa aibă răbdare cu toate astea. Asa ca pleca spre propria casă. Unde spera să fie asteptat de mult iubita lui sotie. Era obosit si deasemenea destul de nervos în urma acelei situații create. Iar asta îl făcea să spere ca acasă se va putea odihni, iar Sara îl va ajuta. Când ajunse intra fericit în acasă. Fata când îl văzu abia astepta sa il intrebe despre cum decurse discuția dintre el și Darren. Mai ales că pleca de lângă Emily, abia atunci cand fata reusi sa adoarmă si asta doar printre suspine si lacrimi. Neantelegand de ce Darren decise sa o respingă în așa fel, fără ca măcar să încerce să o asculte.
— Max, cum a decurs totul? Ai vorbit cu Darren?
— Nu.
— Poftim?
Ochii fetei s-au mărit imediat. Nu ii venea să creadă cat de repede toate speranțele i se pot duce pe apa sâmbetei.
— Nu am vorbit cu el, Sara. Nu a dorit sa purtam o conversație asa ca am renunțat și am plecat.
În acel moment Sara se agata de camasa barbatului si il privi nervoasa.
— Cum poți fi atât de indiferent? Cum? Am avut încredere în tine. Credeam că vei veni si îmi vei spune că totul s-a rezolvat insa tu m-ai mințit. Esti un mincinos. Sora mea sta si plânge acolo, in timp ce fratele tau evident se distrează pe undeva compensand lipsa ei cu vreo altă.
În acel moment Max simti o imensă stare de nervozitate. O îndepărta brutal de lângă el, iar fata cazu.
— Ce naiba? Crezi ca eu mă simt bine sa îmi vad fratele în asa o stare? Crezi ca mie îmi place? Daca da atunci poți sa te duci de aici cu toate părerile tale. Mai ales că la rugă ta am mers acolo. Asa ca respecta-ma un pic, si nu îmi învinovăți mie fratele de fapte pe care nu le va face, ai înțeles?
Țipetele lui se auzeau în toată casa. Insa nu doar țipetele ci și suspinele fetei, care în momentul cazaturii se lovi extrem de tare, iar cuvinte lui au facut-o sa sufere. Iar el nici măcar nu observă plânsul ei. În momentul în care se opri din tipat, isi îndrepta privirea spre ea. Când o văzu pe podea ceva se rupse in el. Se lasă la nivelul ei si dori sa o atingă, insa ea se îndepărta. Nu dorea să fie atinsă de el.
— Sara, eu...
— Nu! Lasa-ma! Te implor. Nu mă atinge.
În acel moment Max înțelese gravitatea tipetelor si gesturilor lui. Asa ca fara sa tina cont de dorința ei, o luă în brațe și îi sărută fruntea ușor.
— Îmi pare rau, iubito. Te iubesc, iar ceea ce am facut a fost o greșeală pe care nu o voi mai repeta, niciodată. Promit.
Sara doar îl stranse la rândul ei în brațe și încerca să se liniștească. Si sa uite la rândul ei măcar pentru un scurt timp de toate problemele lor.