Capitolul 33

3.4K 224 8
                                    

După mai multe zile, Sara reuși în sfârșit să facă rost de un job ca asistentă a unei femei de afaceri. Ceea ce o bucura extrem de mult. Se mai privi odată în oglindă și își aranja rochia apoi iesi din casă.
Ajunsă în fața clădirii impunătoare zâmbi. Urca la etajul noua si vorbi cu secretara, care îi făcu semn spre cabinetul șefei.
— Buna ziua, doamna Smith.
— Sara, deci de azi ai misiunea sa îmi notezi toate intalnirile și lucrurile importante care se petrec pe parcursul zilei pentru a nu le uita. Iar acum plecam. Trebuie să mă întâlnesc cu un partener de afaceri.
Sara dădu din cap si o urmă spre masina care le duse spre un șantier de construcție.
— Sara, adu-mi un suc de portocale. Eu ma întorc în curând.
Ea doar dădu aprobator din cap si pleca. Când se întoarse simți cum se lovește de cineva, iar tot sucul se varsa pe sacoul persoanei, pe când Sara simți cum un curent electric îi traversa spinarea. Ridică rapid privirea și simți cum își pierde darul de a vorbi.
— Sara?
Max nu mai reuși să spună ceva caci o văzu pe Maya care se apropia. Fata îi zâmbi, însă zâmbetul îi dispăru imediat când îi văzu pata de suc de pe sacoul lui Max.
— Ce s-a întâmplat aici?
— Îmi pare rău, doamna.
— Maya, a fost vina mea.
Sara dori să zâmbească, însă decise să nu o facă, ci doar își scoase din geanta o batistă și se apropie de el. Începu să îi curețe pata, iar el o privi în ochi. După atâta timp reuși să o privească, dori să își ridice mana pentru ai mângâia chipul, însă nu reusi, caci glasul Mayei îi opri.
—Sara, mergi si mai adu câte un suc. 
Fata dădu aprobator din cap si dori să plece, însă glasul lui Max o făcu să se oprească.
— Merg pana la masina sa îmi iau dosarul. Tu poți să pleci și să mă aștepți acolo.
Fata cu parul alb pleca, iar Max mergea alături de Sara. Aceasta își întoarse privirea spre el, însă imediat calca pe o piatră care o făcu să se dezechilibreze. Imediat acesta îi prinse talia și o opri din a cădea. După atâta timp o simțea în brațele sale, ceea ce îi aduse zâmbetul pe buze. Își apropie fata de a ei și dori să o sărute. Însă își auzi numele strigat și se îndepărta. O ajuta sa se pună pe propriile picioare și pleca spre șeful de șantier, pe când Sara rămase acolo buimacă.
După ce le aduse celor doi câte un suc, fata începu să meargă după ei. Când îi vedea atât de apropiați simți o urmă vizibilă de gelozie. Așa că se apropie de ei și îi spuse Mayei:
— E ora ceaiului, doamna. Ceai verde, da?
— Da, Sara. Max, dorești și tu?
— De fapt...
— El nu bea ceai verde, doar negru.
Maya se întoarse un pic uimita, pe când ochii lui au început parca sa îi strălucească.
— De fapt, Maya am dat un interviu în care am spus asta.
Ea dădu din cap, iar Sara pleca după ceai.
Orele de lucru s-au terminat, iar Sara pleca acasă. După atâta timp fiind fericita doar din simplul motiv că îl avu aproape de ea pe Max. Prinsa in gânduri nici nu observă când telefonul incepu sa îi sune. Răspunse si imediat simți cum pământul îi fuge de sub picioare. Privi prin părți și speră ca vreun taxi să treacă prin zona. Avea nevoie să ajungă de urgență la spital.
Văzu cum o mașina se oprește alaturi de ea și urcă fara a mai sta de doua ori pe gânduri. Îi spuse șoferului adresa spitalului, iar acesta porni în goană. Cand ajunse în fața spitalului îi lasă șoferului câteva bancnote și ieși din mașina. Urca până la al doilea etaj al spitalului și caută salonul numărul douăzeci și trei. Când o zări intra, insa imediat își duse mâinile la gură fiind șocată. Cristian intr-o stare deplorabilă.
— Unchiule, unde e mătușa Olivia?
Bărbatul izbucni in lacrimi, iar Sara își puse mâna pe umărul lui.
— A leșinat. Iar acum e într-un alt salon.
Sara era șocată. Nu îi venea să creadă că toate acestea se întâmplă cu familia ei. Dori sa își îmbrățișeze unchiul, insa telefonul o făcu să se retragă. Ieși din salon și se depărta.
— Alo?
— Sara, sunt Maya. Mâine avem un eveniment extrem de important. Vor fi prezenți toți investitorii și partenerii colaterali ai proiectului. Vreau ca tu să te ocupi de pregătiri. Și totul va trebui sa fie la înălțime.
— Bine, doamna.
— Sper sa îmbraci ceva decent fiindcă va fi prezentă și familia Reed. Deci, succes.
Fata de la celălalt capăt închise, iar Sara simți cum își pierde echilibrul și e gata să cadă. Reușește să se sprijine de un perete și își duce mâna la cap. Nu îi venea să creadă că va trebui sa dea din nou ochii cu familia lui Max. Și cel mai important cu Vivian care o ura din tot sufletul.

SacrificiuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum