Sacrificiu

Capitolul 34

Deși toată ziua se ocupa de pregătirile petreceri Mayei, nu lua parte la ea. Nu din frică de a se întâlni cu familia lui Max ci din cauza ca starea lui Cristian se agrava. Aparatele abia mai reușeau să îl țină în viață, iar doctorii propuneau de urgență o operație, însă care era prea scumpă. Iar Sara nu avea de unde să facă rost de acea suma.
Pe când Vivian își făcea următorul pas în jocul ei nebun. Avea să îl pună pe Max să semneze actele de divorț, în sfârșit, pentru a putea fi eliberat de acea "vrajitoare" care îi vrăji fiul.
Stătea la masa si se juca cu acele foi pe când Justin o privea pe sub gene. Nu avea idee ce era pe acele foi, însă ceva îi spunea că nu era ceva de bine. Așa că își lăsă jos cana de cafea și îi aruncă o privire urata:
- Ce sunt astea, Vivian?
Fara ai arunca vre-o privire, femeia îi înmâna actele, pe care bărbatul le privi șocat.
- Dar astea sunt...
Bărbatul nu mai reuși să spună ceva, caci Vivian îi luă foile din mana si se ridică de la masa, apoi îl văzu pe Max care cobora scările. Se apropie de el și îi puse o mana pe umăr zâmbind.
- Mama, eu plec. Ne vedem deseară.
- Max, stai un pic. Am ceva sa îți spun. Mai bine spus să îți arăt.
Cu aceste cuvinte îi înmâna actele, iar el citi șocat.
- Acte de divorț?
- Da, Max. Cu toții știm că trebuie să mergi înainte. Așa că semnează.
Bărbatul privi pret de câteva secunde foile din mana sa apoi se apropie de masă si le lasă acolo.
- Max...
- Mama, te rog. De ce sa mai renunț la ceva care nu mai există?
Cu aceste cuvinte ieși din casă, iar Justin zâmbi. Era mândru de fiul său.
- Vezi tu, Vivian, fericirea lui Max o reprezintă Sara, iar tu nu vei putea face nimic în legătură cu asta.
Cu aceste cuvinte pleca, iar femeia ofta nemulțumită. Lua actele și dori să plece, însă niste aplauze au oprit-o. Darren care văzu toate scena intră în casa.
- Știi ceva, mama, niciodată nu am înțeles aceste norme după care te ghidezi. Știi, mama, am fost peste tot, însă iubire mai adevărată ca a lui Max și a Sarei nu am mai văzut. Așa că încetează odată să te bagi în relația lor!
Ultima propoziție fu mai mult țipată, iar Vivian tresări. Nu îi venea să creadă cu câtă răutate îi vorbea propriul fiu.
- De ce ești aici, Darren?
- Emily cat a stat aici și-a uitat unul din halatele pentru spital. Așa că am venit să îl iau.
Cu aceste cuvinte o lăsa pe femeie și urca scările spre camera in care stătu Emily și lua halatul, apoi coborî scările rapid trecând pe lângă mama sa fara ai mai acorda vreo atenție.
Pe când Sara se îndrepta îngrijorată spre biroul Mayei. Spera ca macar ea să o ajute să facă rost de banii de care are nevoie. Ajunsă intră rapid în clădire și se ridică la etajul zece. Bătu la ușă apoi intră cu capul plecat.
- Buna ziua, doamna, îmi pare rău că am întârziat.
- Nu e nimic, Sara. Apropo, arăți foarte bine în aceasta rochie.
Ea își ridică privirea și simți cum un mic zâmbet îi conturează buzele. Rochia îi fu dăruită de Max.
- Doamna, poate doriți să vă fac o cafea neagra?
Maya o privi cu zâmbetul pe buze si cu un aer îndrăgostit.
- Sara, e abia dimineața. De ce sa mi-o stric cu ceva amar? Si inca ceva, anulează-mi toate intalnirile. Nu am chef de această rutina. Si inca ceva...
Maya se opri la vederea unui domn care îi intră în birou. Se ridică din scaunul său și îl privi impunătoare pe bărbatul din fata ei.
- Ce e, domnule Smith?
- Doamna, doream sa cer un împrumut.
- Împrumut? Domnule Smith, lucrați în această companie de două luni. Iar compania oferă împrumut doar celor care lucrează de minim șase luni. Deci nici nu poate merge vorba de un împrumut.
La auzul acestor cuvinte bărbatul pleca, iar Sara își lăsă capul în jos. Îi venea să plângă din cauza nervilor. Pe când Maya deja reuși să vorbească la telefon, dispoziția ei fiind din ce in ce mai bună.
- Sara, am o veste buna. Îți poți lua o zi liberă. Si deasemnea spune-i domnului Max să intre.
Sara doar aprobă uimita și ieși din cabinet aproape lovindu-se de Max din cauza lacrimilor care îi invadau fata. Acesta imediat o observă așa că îi ridică chipul și o privi. Imediat îi șterse lacrimile, iar aceasta îl îmbrățișa. Max fu speriat de reacția ei asa ca își încolăci brațele în jurul ei mai bine. Își lipi buzele de fruntea ei, iar ea își ridică privirea. Barbatul o privi admirativ și fara a se mai abține o trase într-un colț ferit de privirile tuturor și își lipi buzele de ale ei. Ambii tânjeau după acea atingere fina. Când s-au desprins Max încă îi observă fetei lacrimile în ochi:
- Sara, ce s-a întâmplat?
- Nimic...
Cu aceste cuvinte își șterse lacrimile si se îndepărta de el. Ieși din clădire și începu să meargă absenta pe drum. Până când o mașină se opri în dreptul ei. Geamul se lăsa în jos, iar Vivian își făcu aparitia de după el.
- Sara, avem de vorbit. Urca in masina.
Fata privi temătoare și urca. Insa nu înțelegea ce ar mai avea femeia de vorbit cu ea. Conduse masina pana in fata unei cafenele si cobori urmată de fata. Ambele s-au așezat într-un colț mai retras, iar femeia îi zâmbi maltios.
- Știi, Sara, mereu te-am considerat o pacoste pe capul meu, nu ca acum mi-aș fi schimbat părerea, însă trebuie să recunosc, să ascunzi stare gravă în care se afla fratele tău de Emily, doar pentru a nu o emoționa și a o aduce din nou în pragul unei crize de nervi e destul de apreciabil.
Sara o privi socata neștiind de unde femeia are parte de astfel de informații. Pe când Vivian scoase din poșetă hârtiile pe care i le dădu și lui Max de dimineața.
- Acte de divorț? Cu tot respectul, însă nu am de gând să le semnez.
Dori să plece, însă Vivian o opri.
- Sara, crezi ca nu stiu ca fratele tău are nevoie de o operație, iar suma e una imensa? Uite cum facem, eu îți dau banii și tu semnezi. Mai ales ca fratele tău fara ea nu mai are mult de trăit.
Sara izbucni în lacrimi, iar telefonul incepu sa îi sune. După ce răspunse aproape că rămase fara suflare. Cris era la limita, iar singura ei obține era Vivian. Așa că fără a se mai gândi de două ori semna actul, iar femeia îi dădu un cec cu suma dorita.
- Ai făcut alegerea corecta.
Sara pleca, iar Vivian rămase fericita. În sfârșit avea ceea ce dorea. Acum trebuind doar semnătura lui Max.
Pe când bărbatul își chema fratele la el in apartament. Dorea să vorbească cu el sub orice formă.
- Ce s-a întâmplat, Max? Știi că a trebuit să las pe capul lui Emily toată secția de terapie?
- Am sărutat-o pe Sara.
Darren își mari ochii, iar apoi zambi.
- Si ce importanță are asta?
- Cum ce importanță?
- Ai spus că ea nu mai există pentru tine, sau există? De ce îmi spui asta daca nu o mai iubești?
Max se ridică nervos din fotoliu, iar Darren începu să meargă după el.
- La naiba, Max, nu vezi cum suferi din cauza ca ea nu e alături de tine?
- Da, Darren. Nu ai idee cat sufar din cauza ei. Mereu plec în biroul Mayei doar pentru a o vedea. Iar azi când am sărutat-o, la naiba, am crezut ca mă îndrăgostesc din nou de ea. Darren, o vreau din nou. Te rog!
- Max, eu nu pot face nimic. Totul depinde doar de tine. Așa că mergi la ea si spune-i tot ceea ce mi-ai spus mie.
- Darren, promit, îmi voi aduce înapoi iubita.