Sacrificiu

Capitolul 21

Pregătirile pentru nunta lui Darren și Emily erau în toi. Ambele familii se implicau trup și suflet. Doreau ca totul să iasă perfect. Iar Max și Sara erau extrem de ocupați încât nici nu aveau timp unul de altul. Pe când Emily și Darren erau mai mereu împreună.
Sara însă era extrem de tristă și abătută. Atunci când începea să țină din ce in ce mai mult la Max, bărbatul începe să nu își mai facă prezenta și sa uite din ce in ce mai des de ea. Iar Emily, care stătea deja stătea de jumătate de oră cu ea la masa observă aceasta abatere. Așa că începu să isi fluture mâna prin fața ochilor fetei.
— Sara, ce se întâmplă? Ai venit să mă ajuți cu alesul rochiei, însă de jumătate de oră nu ai scos nici un cuvânt. E ceva in neregula?
— Nu e nimic. Doar că în ultima vreme Max mă neglijează și mă simt extrem de singura.
— Știi cat de singura te simți. Însă nu îți fa griji, Max e doar ocupat. Așa că zâmbește.
Sara afișa un zâmbet scurt, apoi se ridica de pe scaun.
— Uite, Em, ar cam trebui sa plec. Mai ales că vreau sa trec și pe la Max. Sper că nu te superi?
— Nu.
Fata pleca. Avea să treacă la urma urmei pe la Max doar pentru al vedea.  Și pentru a mai petrece un timp cu el.
Când ajunse în fața clădirii impunătoare, intra fără a ține cont de țipetele secretarei care îi spunea că Max e extrem de ocupat. Și totuși fata intra în birou. Însă imediat regreta. Imaginea din fata ei o cutremură. Max saruta cu patos o roșcată care se afla pe biroul lui.
Sara ieși extrem de repede cu lacrimi in ochi. Atunci când începu să simtă ceva pentru el, acesta ii înșeală toată încrederea. Ajunsă acasa incepu sa arunce pe jos toate hainele, vesela și alte lucruri care le-ar putea sparge extrem de repede. Dorea să scape de toți acei nervi acumulați. Și totuși nu reusi.
Cazu jos, in timp ce lacrimile îi curgeau șiroaie. Brusc ușă de la intrare se deschide, iar pe ea intră un Max foarte roșu la față și respira greu.  Bărbatul o privea trist și dori sa se apropie însă fata se feri.
— Sara, ceea ce ai văzut...
În acel moment fata se ridica și îl lovi cu toată puterea pe care o are. Nu dorea să îi audă minciunile. Pa când Max înțelegea ca are toate motivele de al lovi. Așa că luând-o pe nepregătite o trase intr-o îmbrățișare
— Îmi pare rău. Nu am idee cum de s-a întâmplat. Stiu sunt un prost. Însă îmi era atât de dor de tine încât nu am mai rezistat și...
— Și? De ce nu ai venit la mine? De ce ai sarutat-o pe ea și nu pe mine? De ce?
— La naiba! Eu te iubesc că un prost, pe când tu nu ma vezi mai mult decât ca pe un prieten. Ai idee cat e de greu?
— De unde știi? Poate și eu te iubesc, însă din cauza ca ma eviți pe zi ce trece din ce in ce mai mult nici nu ai de unde să știi. A trecut deja aproape o luna de când nu ai mai dormit cu mine, nu m-ai strâns în brațe și nu m-ai sărutat. Și totuși îmi poți arunca in fata că îți este dor și că eu nu te iubesc? Nici măcar nu m-ai întrebat ce simt. Și tot eu sunt vinovata.
Lacrimile curgeau pe chipul ei necontenit. Iar cu pumnii ii lovea pieptul. Pe când el doar o strângea mai tare. Când auzi că și ea îl iubește, fericirea din inima lui crescu extrem de considerabil. Începu să îi mângâie față și sa ii contureze buzele. În timp ce cu o mână ii ștergea lacrimile de pe fata. Și fără sa mai aștepte își unu buzele cu ale ei intr-un sărut mai mult decât pasional. Prin acel sărut bărbatul încerca să îi transmită toată dragostea pe care i-o poarta.
— Iubit-o, îmi pare atât de rău. Nu ai idee cat de mult te iubesc.
Fata își lăsă capul pe umărul lui și îi șopti cu ultimele puteri înainte să cadă intr-un somn adânc:
— Te iubesc.
Max simți cum inima îi salta de bucurie la auzul acelor doua cuvinte. Observă că fata adormi în brațele lui, așa că o luă în brațe că pe o mireasa și o duse in pat. Se culca alaturi de ea și începu să îi mângâie parul. Înțelegea că acel lacrimi care le-a vărsat au secat-o de puteri. Așa că pe tot parcursul somnului, el doar o privi cu dragoste din cand in cand mai plasandui cate un sărut pe frunte sau buze.
Pe când Darren și Emily erau împreună acasă la familia Reed. Vivien și Justin ii așteptau la o cină. Când cei doi au intrat în casă Vivian îi aștepta cu brațele deschise. Ii imbratisa că mai apoi sa ii conducă spre canapea.
— Deci, Emily, Darren când e nunta?
— Mama, am decis că nunta sa fie peste o săptămână, fiindcă pregătirile sunt aproape gata.
Acel răspuns o făcu pe Vivian sa fie foarte fericita. Mai ales că lucrul pe care femeia il aprecia cel mai tare la Emily era că lucra medic. Iar asta pentru ea era cel mai important, că viitoarea sa nora să aibă un loc de muncă decent. Iar Em respecta toate acele cerințe și chiar mai mult. Așa că fără tragere de inimă o acceptă. Ceea ce nu putea spune de Sara. Pe care nu o dorea alături de Max și avea să facă tot ceea ce îi stătea în putință doar pentru ai desparti.

Crăciun fericit!❤