Băiatul din infern

3

     ─ Tin sa va anunt ca aceasta  este o zi de doliu in liceul nostru, din pacate . Stiti, bineinteles, de teribilul incendiu de vineri,  de la clubul Hell  , in care, majoritatea ati fost pentru a va distra . Insa, acea zi ne-a luat pentru totdeauna niste elevi exceptionali  ai liceului in numar de 15 persoane, persoane care au fost incredibile din toate punctele de vedere.Din cauza acestui  eveniment neplacut, chiar si dupa ceremonia organizata pentru ingroparea acestor tineri, tinem doliu pentru scumpii nostri elevi care s-au dus prea repede , la o varsta foarte frageda si prea dramatic.Ziua aceasta, 29 semptembrie, va deveni zi libera in liceul nostru, in celor decedati.Totul s-a petrecut doar dintr-un singur motiv:  au vrut sa se distreze.Si-au dat cel mai important dar dat de bunul nostru Dumnezeu, doar pentru ca si-au dorit sa se bucure de weekend.Sunt convins ca parintii acestor copii au imbatranit cu minim zece ani.Durerea i-a inlemnit complet, se simt prabusiti.Ma doare sufletul  doar cand ma gandesc. Nu mai pot spune nimic, zice stergandu-si lacrimile cu batista.Dumnezeu sa ii odihneasca in pace pe sarmanii nostri elevi  ! 

Domnul Adams este intr-adevar afectat de incident, trist.Niciodata nu l-am vazut asa.Mereu a fost dur, parea o persoana care nu ar arata regretul, supararea, mahinirea pe chip.Chiar plange si regreta.Ce este drept, chiar este de plans, mai ales , cand te gandesti la chinul prin care au trecut.Eu am supravietuit, gratie bunului Dumnezeu.

 ─ A fost un incendiu? o intreb  socata  in soapta pe Zoe .

Pare relaxata.Nu ii înțeleg atitudinea deloc.

 ─ Mhm, da, nu stiai despre asta? 

─ Dumnezeule! zic  facand ochii mari.Bineinteles ca nu  am stiut nimic! Crezi ca as mai fi intrebat? La ce ora a fost incendiul?

Ma priveste.

─ Cred ca dupa doua ore de la plecarea mea cu solistul.Nu stiu daca a fost chiar atunci.Dar a fost tarziu.Am vrut sa te sun, dar am fost ocupata,stii.Oricum, spune punand mana pe umarul meu, stiam ca la ora aia esti in casa si deja dormi.Nu a mai fost nevoie sa imi fac griji.

  ─ Si daca nu eram in casa la ora aia? intreb usor iritata.

─ Nu stiu ce s-ar fi intamplat, probabil mureau mai multi.

Nu stiu cum sunt la fata, dar pot paria pe orice ca sunt alba, ochii mariti extrem de mult si sunt atat de  nervoasa! Nu pot sa cred ceea ce aud in momentul asta.Simt cum o stare de teama  imi cuprinde intreg trupul.Simt cum multi fiori reci si intepatori imi pornesc din cap si mi se duc pana la degetul mare de la picior.

─ Stiam ca nu trebuie sa ies in asemenea locuri, spun lasandu-mi capul in palma.  

Sunt panicata, socata, ingrozita.Ma simt atat de prost in intreg trupul.

─ Din ce cauza s-a produs incendiul? Întreb încet.

─ Nu imi aduc bine aminte, dar, cred ca a fost vorba despre o scurgere de gaz.

─ Dumnezeule mare!

Nici nu o mai privesc pe Zoe.

─ Aveti ceva de adaugat la aceasta  dramatica discutie? intreaba domnul Adams cu ochii rosii  si umflati de la lacrimi. Mai ales tu, domnisoara Smith?  Este ceva de spus?  Ma intreaba taios.
Cand domnul Adams imi pronunta numele, intreaga clasa ma priveste,nu ca asta ar fi pentru prima data cand numele meu rasuna in clasa.Bineinteles ca nu ! Dar , este pentru prima data cand un profesor se enerveaza din cauza mea, cel putin asa se pare in momentul de fata.Glasul sau taios asta ma face sa inteleg asta.

Ma ridic imediat in picioare , privind clasa intreaga, cand in stanga, cand in dreapta mea. Saracul Chip plange incontinuu Abia acum l-am  observat.Aproape toti colegii mei sunt cu ochii in lacrimi, suparati.Afectati intr-adevar.Eu sunt socata,asta fiind pentru inceput, apoi ma voi simti ca naiba.