Băiatul din infern

6

Si mama ar incerca sa ma compatimeasca.Nu vreau sa ma compatimeasca .Mai ales daca ar afla ca ne cunoastem de cateva zile si ca eu deja m-am indragostit de el, ar rade.Mama nu stie ca inima mea este slaba, ca ma indragostesc prea repede si sufar prea mult.Nu stie ca asta este unul dintre defectele mele cele mai mari.Lui Zoe nu vreau sa ii spun.Eva este prea mica, iar pe altcineva nu am .Mai simplu zis, trebuie sa vorbesc cu mine .Atat.Regret ca am incredere , regret ca imi ascult gandurile .Regret ca sunt prea naiva.Nu stiu cum pot fi asa.Imi doresc sa fiu ca fetele din jur, sa nu ma indragostesc de la primul cuvant rostit de el.Sa nu ma indragostesc doar ca ma priveste atent sau ca imi zambeste.Nu vreau sa ma indragostesc de el doar pentru ca m-a invitat la un suc sau mi-a vorbit .Dar eu nu am ce face, eu trebuie sa ma accept.Asta sunt eu, o fata naiva, sensibilă .Pentru mine, tot ce zboara se mananca.Nu pot scapa de asta curand.

─Da, mama.Suntem bine.

─Of, scumpo, e bine .Ati mancat ceva? V-am lasat mâncare in frigidier .

─ Da, i-am facut Evei sa manance.Mie nu imi este foame.

─Este totul in regula acasa? Nu este nimic dubios, sau altceva, nu?

─Sigur , mama.Totul este in regula acasă .Stai linistita, totul este in grija mea.Usa este incuiata, ferestrele inchise, totul este in regula aici.

─Ai patit ceva, draga mamei? Ma intreaba mama .

─Nu .

─ Vorbim maine , scumpo, mi s-a terminat pauza, zice incet.Va iubesc.Aveti grija de voi.

─Si noi te iubim .
Dupa vreo doua ore si jumatate , o duc pe Eva in camera sa doarma, mai vorbesc cateva lucruri, ma rog ea vorbeste, imi tot povesteste ,de exemplu, cum ar fi despre acel iubit pe care il are la scoala, imi tot spune ce vorbesc ei doi, cum el ii spune ca este draguta, frumoasa,si cam tot ce simte ea nevoia sa vorbeasca, cum se joaca impreuna si tot felul de lucruri.In timpul asta, nu cred ca am putut asculta tot ceea ce ea a vorbit , de fapt , cateva lucruri , m-am gandit doar.Atat am reusit sa fac.O sarut pe frunte, inchid lumina, apoi ma cuibăresc si eu in pat , langa ea, stand cu mainile sub cap.Ma simt rău.Ma doare capul cumplit de rău, cateva lacrimi imi cad pe pernă.Le sterg cu dosul palmei.Nu contenesc deloc.Ma tot gândesc .Imi regret inocenta.Ma încred prea repede.Nu ma doare atat de tare ca el nu ma place, cat ma doare ca mi-am facut iluzii .Vreau sa incerc sa par indiferenta sau chiar sa fiu indiferenta.Imi sterg iar lacrimile care imi cad pe perna, trag plapuma pe mine, incercand sa dorm.Nu imi vine a crede ca ma gandesc la el! Nu vreau sa na gandesc la el.

***

Este spre sfarsitul cursurilor pe ziua dr astazi.Eu si Zoe suntem pe coridorul liceului asezandu-ne cartile in dulapurile noastre .Zoe arunca nervoasa cartile in dulap , apoi tranteste cu atata indiferenta usita de metal.Ma priveste.Nu ma intorc spre ea cateva miute bune pentru ca nu imi este aminte sa fac asta.

Pentru prima data nu am chef de scoala si de ore si tot pentru prima data as vrea sa stau acasa, in pat si sa ascult muzica mea preferata .Azi am fost destul de tacuta , pana si domnul Adams s-a mirat, m-a intrebat daca am vreo problema sau daca sunt bolnava si nu doar atat, ci si unii colegi au reactionat la fel.Unii chiar s-au bucurat ca nu prea mi-au mai auzit gura atat de des in timpul orelor, iar altii au fost tristi, deoarece i-a ascultat si le-a pus patru .Nu le-am fost de folos azi si nici eu nu mi-am fost.Nici temele nu am putut sa mi le fac, nici sa continui eseul la literatura.Oricum, aseara am adormit tarziu , m-am gandit la club, la cafenea, mai ales la tipul misterios.Mai ales, am fost atat de trista.Pe langa asta, Evei i-a fost putin rau si a trebuit sa am grija de ea.Ieri si azi au fost doua zile oribile.Presupun ca si maine va fi la fel.La fel de oribil pentru mine.

─ Esti diferita azi, remarcă Zoe privindu-ma atent,analizandu-ma complet.

─ Ti se pare, spun scotocind in dulap.