Băiatul din infern

24

─Oh, dar nu am nimic .Ma rog, am doar o sticla de suc , zice uitandu-se in frigider.Este gol .De cand ne-am despartit, nu am mai cumparat asa de des.

Il privesc.

─Oh, oricum nu imi era foame , mai bine ca nu ai.Chiar nu este nevoie.

─Mergem sa mancam undeva .Nu te pot lasa fara sa mananci, zice zambindu-mi.

Oh, Doamne! Tu chiar ma obligi sa mananc?! Serios? Nu vreau sa mananc.

Stomacul incepe sa faca un zgomot ciudat ce ma anunta ca am nevoie sa gust macar un dumicat de mancare.Rusinata, cu obrajii rosii ca macul, imi duc ambele maini pe abdomen , strangand usor.Davis ma priveste, zambindu-mi amuzat.

                                                                                    ***

                    Am mintit-o pe mama caci zilele astea voi dormi la Zoe pentru ca avem un proiect de facut impreuna si necesita multa atentie si de asemenea, mult timp.Bineinteles,am rugat-o pe Zoe sa nu se dea de gol in fata mamei si sa vorbeasca cu familia sa despre intelegerea noastra. Macar doua zile sa pot fi plecat de acasa, departe de orasul ala , intr-o zona noua ...Nu voiam sa ii spun mamei ca m-am impacat cu Davis si de fapt, cu el imi petrec timpul zilele astea caci , nu am nevoie de morala ei in legatura cu reactiile mele cand vine vorba de Davis,plus ca m-as fi rusinat de situatia in care am fost, intr-un fel. Era dificil sa ii spun ca il iubesc atat de mult incat as putea sa imi dau viata pentru el.Era dificil si pentru mama sa auda vorbele astea din gura fiicei sale , care , dintr-un copilas care se juca toata ziua si dragostea sa era doar pentru cea care i-a dat viata , s-a maturizat , iubeste un el si este capabila sa faca un gest de neiertat.Dar, nu doar asta ar fi fost dificil.Ar fi fost greu sa ii spun ce este el de fapt. Da! SI cu siguranta m-ar fi intrebat motivul pentru care ne-am certat ...partea proasta a lucrurilor este ca nu as fi putut sa spun adevarul in legatura cu Davis, iar sa caut un posibil motiv imi era greu .Nu eram destul de capabila sa caut un motiv anume, imi era greu, mai ales dupa ce aflasem adevarul inainte, si nu era un banal adevar , ci ceva groaznic.Cu siguranta ar fi ramas socata! Si multe alte lucruri ar fi urmat.Daca ar fi aflat si ea, niciodata nu m-ar fi lasat sa ma mai duc cu el.

─Sigur nu este nicio problema ca dormim in aceeasi camera? Vreau sa imi zici , Leyla .Ma pot muta oricand in alta camera, spune Davis.

─Nu este nicio problema, Davis.Nu ma deranjeaza, murmur.

Si chiar daca stiu adevarul despre tine.

─Esti pregatita sa te reintalnesti cu familia mea ? Adica, dupa toate intamplarile astea, poti?

─Da, sunt pregatita si pot s-o fac , spun .

─Atunci este in regula...zice privindu-ma.

─Imi place cum iti sta cu rochia asta .Arati superb! zice privindu-ma din cap pana in picioare si zambeste sexy.

Oh, Doamne! Mi-e rusine.  Chiar trebuia sa port rochia asta?! Adica, tocmai pe asta ?

Este pentru prima data cand port o rochie atat de scurta, mai sus de  genunchi si putin decoltata pe sani .Chiar daca este un model extrem de frumos si rochia atat de scumpa, nu mi-as dori sa o port. Eu mereu purtam rochii lejere si pana la genunchi.Imi placea ce purtam inainte!
Oh, Doamne! Presimt ca o sa intru in pamant de rusine, mai ales ca ma intalnesc din nou cu parintii lui Davis.Mi-e groaza cand ma gandesc la acestia, mai ales la tatal lui Davis. In special la el...

─Multumesc , nu pot zice ca tu arati prea rau .

─ Nu-i asa? Sunt imbracat la patru ace.

─Intotdeauna in negru.Pana si costumul asta este negru, zic in timp ce ii aranjez gulerul camasii.