Băiatul din infern

26

                                                                                             * 

~Dupa sase luni de la accident~         
M-am trezit acum câteva ore.M-am trezit devreme si chiar asa m-am simtit destul de odihnita.Nu stiu la ce ora m-am culcat de m-am trezit atât de odihnita si atât de devreme.
A venit o  femeie îmbrăcată in alb, cu o boneta in cap si mi-a dat o pastila.Mi-a spus ca o sa imi dispara durerea de cap.Mi-a spus ca in fiecare zi ma doare .Nu stiu de ce ma doare .
Camera in care stau este alba, pereții sunt albi, podeaua este pavata cu gresie alba.Este mărișoara camera.Lipit de  peretele din stânga camerei, este patul metalic in dreptul căreia se afla un dulăpior, in fata patului , sus, pe un alt perete este un televizor așezat pe un suport, langa o fereastră imensa care se afla pe peretele din dreapta, care este acoperita de o perdea transparenta ,se afla o măsuță de lemn pe care se afla o vaza cu flori, iar in dreptul ei, un fotoliu alb.Este plictisitor.Nu imi place cu ce sunt imbracata chiar daca ma simt lejer.Am pe mine un halat albastru cu bulinuțe albe , halat de spital, lung  , trecut de genunchi.Mi-e somn din nou.Ma simt plictisita.Imi iau jurnalul de pe dulăpiorul de lângă pat si ma apuc sa citesc.Citesc ce am scris ieri :
"Vineri, 21 octombrie 2011.
        Draga jurnalule,
                   Azi au venit trei oameni, doi adulti si un copilaș micuț.Păreau tristi, abatuti.Femeia ma privea cu mila si ma mângâia pe par.Cat a stat m-a tot mangaiat.Bărbatul privea, câteva lacrimi ii cădeau pe obraz.Copilașul privea, cand pe mine, cand pe cei doi.Ii citeam supararea.Nu știam cine sunt, asa ca i-am întrebat cine sunt.Mi-au spus ca sunt părinții mei.Nu stiu de ce nu ii recunosc.Mi-au adus de mâncare, spunandu-mi ca mi-au gătit ce imi place cel mai mult.Chiar imi era foame.Am mancat totul cat au stat la mine.Au mai stat vreo jumătate de ora, am vorbit ,m-au îmbrățișat tot timpul .Mi-a plăcut cu ei,chiar m-am simtit bine.Sper sa vina si maine.După amiaza, a mai venit cineva la mine.Atunci dormeam.M-am trezit pentru ca ma mângâia pe fata cu  degetele sale lungi si subtiri.M-am retras imediat.Mi-a spus sa fiu calma, caci nu imi face rău, nu are intentia de a-mi face asta.Era frumos.Brunet, înalt, un corp frumos, ochi negri.Era superb.Mi-a plăcut de el.Mi-a  adus ceva de mâncare, suc de portocala si ciocolata.Am vorbit.Mai mult el a vorbi, mi-a vorbit cu caldura.M-a mangaiat pe obraz.Eram pierduta, nu stiu de ce.Imi era rușine de el, imi bătea inima.Ma privea atent, abia  ce zâmbea .Era trist, avea câteva cearcăne in jurul ochilor, cred ca era obosit.Mi-a spus ca ii pare rău, foarte rău, dar nu mi-a spus de ce.Ma simt foarte bine in preajma lui, imi place, ma simt fericita in preajma lui.Ma simt indragostita.Ma atrage oarecum, cred.Nu imi dau seama de ceea ce simt cu adevarat.El nu m-ar putea place .Sunt sigura de asta."

Sunt o mulțime de pagini scrise in jurnal meu, toate despre el.Cred ca scriu de mult timp. I-am notat si numele, pentru ca nu vreau sa il uit din nou. Zi de zi, vine la mine la spital. El mi-a spus-o .Si asta am notat-o in jurnal pentru ca sa nu o uit.Nu stiu de ce tot vine la mine, nu am habar ce legatura avem noi doi.As vrea sa stiu cine este si de ce vine.In jurnal nu am scris cine este.Asta inseamna ca  el nu mi-a spus.

Inca nu a venit nimeni.Nici el nu a venit pana acum.Cred ca astazi nu voi avea vizitatori.

Cred ca nu va mai veni azi Nu a venit pana acum.Imi zic dezamagita.Imi pare rău.Imi place sa vina.Nu ma simt singura.Azi ma simt foarte singura, trista, dar ce este bine,este ca nu ma doare deloc capul.
Nu stiu de ce ma simt bine cu el.Parca imi face ziua mai fericită.Mi-e teama sa nu ma îndrăgostesc de el.Chiar sunt curioasa ce legătură este intre noi doi.Daca as afla ca suntem frați? Dar daca am fi, de ce mereu vine singur? De ce nu vine cu cei trei? Poate am fost prieteni? Sau colegi de clasa? Nu stiu ce suntem.Poate voi afla cândva.M-aș bucura sa aflu motivul.

In cele din urma, usa se deschide incetisor.Este chiar el! Este îmbrăcat in negru, o geaca de piele neagra , o pereche de blugi negri, incaltaminte neagra .Ii zâmbesc, apoi  sar repede in bratele lui si il strang puternic in brate.Chiar daca fiecare zi pentru mine este un nou inceput, tot ceva ma atrage la el.O anume conexiune între noi.Parcă am fi doi magneți de semn opus care se atrag .
Pare  fericit.Imi zâmbește.