4

14.8K 1.1K 204
                                    

 ─Curaj?!  

─ Sa presupun ca  unele persoane nu vor sa iasa pentru a doua oara ,zice usor amuzat .

─De ce? intreb eu imediat.

─Nu am reusit sa mai dau de acele persoane.

─ De ce nu ai reusit?

─ Poate le-am fost antipatic si au dat bir cu fugitii.

Antipatic? Ba deloc!  Mie nu imi esti antipatic.

       In vreo cinci minute, ajungem la cafenea  .O cafenea eleganta, pe care nu am vazut-o niciodata pana acum chiar daca locuiesc de cand m-am nascut in orasul asta .Cred ca si Davis ar fi uimit de i-as spune ca nu am mai fost aici si ca nu am stiut ca exista o asemenea cafenea in orasul asta , dar nu ar putea fi mai uimit decat mine ca el stie atatea zone din oras si este si nou! Daca voi mai sta in preajma lui ceva vreme, voi ajunge sa imi cunoc orasul natal!

                     Privesc cafeneaua eleganta si spatioasa totodata! Inca de cand intram , se aude incet  muzica pe fundal, insa melodia nu imi este cunoscuta, iar atmosfera este primitoare. Peretii incaperii sunt rosii cu dungi galbene , verticale, iar pe acestia sunt atasate niste tablouri destul de interesante si dragute.  In jur, sunt canapele de piele fina in forma de "U " si destul de mari, precum, in fata , sunt niste mese  de lemn roscat , patrate si elegante, asemenea cafenelei , insa, micute.

             Este un loc destul de placut cu oameni foarte draguti. Ne facem comozi la una dintre masutele din cafenea, iar , dupa vreo cateva minte tipul misterios a comandat  doua cafele Cappuccino.

─ Cum a fost azi la scoala? 

─ Am iesit mai devreme pentru ca liceul e in doliu .In noaptea de vineri , dupa ce am plecat noi , cam la vreo ora, a avut loc un incendiu in care au murit si 15 elevi din liceul nostru.Asa ca, ziua de azi a fost de doliu.

─Oh, trist .Regret, zice  nonsalant.

─Stii ca puteam sa murim si noi daca mai ramaneam? Daca mai ramaneam cu tine, crezi ca acum am mai fi vorbit? Iti garantez ca nu .Inlemnesc cand ma gandesc ca puteam fi si noi.

─Stai linistita, Leyla.

─Cum sa stau linistita cand ma gandesc ce mi se putea intampla? 

─Nu am fi patit nimic noi doi , zice el zambindu-mi .Mai ales ca erai cu mine .Erai prima salvata, prima inaintea mea si a tuturor.

─Pai, ramanand cu gura deschisa incercand sa spun ceva , insa , o inchid la loc. 

─Ce este? intreaba el .

─Nu inteleg.

─Dar de ce sa fiu prima salvata? intreb .

─Pentru ca te salvam eu .

─Pe mine ? Dintre toti oamenii aia? 

─Da, exact pe tine.Nu as fi vrut sa mori din cauza mea.Eu te retinusem atunci ca sa nu pleci.

─Ai fi reusit intr-o asemenea invalmaseala de oameni?  

─Nu ma subestima.Pot face mult mai mult decat par.

Domnul ciudat s-a enervat.Se aprinde.

─Oh, scuze.Nu incercam sa te subestimez, spun luandu-mi paharul de cafea de pe masa.M-ai fi salvat.

Ma priveste atent.Nu imi pot lua nici eu privirea de la el.

Ah! cat de fierbinte este cafeaua asta ! Sunt convinsa ca mi-a fript destul de tare pielea!

Băiatul din infernحيث تعيش القصص. اكتشف الآن