Băiatul din infern

18

─Ce faci acolo, domnisoara Smith? intreaba sec profesorul de matematica  privindu-ma nervos si atent.

Am dat-o in bara chiar acum.

Ma inrosesc in obraji.

─Aaa, nimic, bombăn eu  in cele din urma dand din cap.

─Sigur, spun sceptici unii colegi din clasa.Ma fac ca nu ii aud.Domnul de matematica se uita încruntat la ei, apoi le spune taios sa faca liniste.Zambetul acelora dispare de pe chin intr-o singura fractiune de timp.Profesorul isi continua discutia, cautand in cele din urma cateva exercitii in manualul sau special .

          Nici bine ce trimit mesajul, telefonul vibreaza iar .

    Davis:   Vreau sa iti aud vocea. Imi lipsesti prea mult .Te pot suna ? 

           O premiera ! Pentru prima data , Davis vrea sa vorbim la telefon ! Oh,  uimitor. Tipul ciudat se schimba de la zi la alta. Sa fie bine, oare? Poate ca da.

 Na! Dragul meu tip ciudat, iti este dor de mine, parca schimbai subiectul cand ti-am zis ca iti lipsesc deja!   Hm, iar acum nu mai ai rabdare?! 

 Davis:  Stiu ca vrei  .Si tu esti la fel de  nerabdatoare ca si mine.

Trebuie sa dau telefonul pe alt mod.Nu vreau sa ma vada din nou cineva.

Eu: Nu, nu vreau  si nici nu pot.Ne vedem diseara ! Lasa-ma sa fiu atenta la ora, caci, nu mai ies de aici nici pana maine.Nu imi cunosti profesorul! Este de-a dreptul nebun cand vine vorba despre matematica.Nu ai vrea sa il cunosti, sunt sigura de asta.

Davis: Mi-ar face mare placere sa il cunosc.Cred ca si lui i-ar face placere.

Eu: Cum adica?

Davis: Doar  am discuta pe limba.Ar avea singurul cuvant.

Eu:Parca ar fi o amenintare. Acum tu ? 

Davis: Acum eu ?!  Cine pe cine a mai  amenintat?

Eu: Vorbim despre asta cand ne vedem.Pa.<3

Imi dau telefonul pe modul silențios, il pun in ghiozdan si asculta ceea ce spune domnul de matematica.Acum, facem cateva exercitii la tabla.Profesorul incepe sa scrie cu marker-ul negru pe tabla alba si lucioasa.Scrie un exercitiu pe care il rezolvam in vreo cinci minute, chiar atunci cand se suna de iesirea de la ore.

Am reusit sa supravietuiesc si ziua asta la scoala.Ziua asta a trecut foarte repede -diva Jane care ma loveste pe unde ma prinde, orele plictisitoare de istorie, filozofie, sport si fara Davis. Da, astazi ma revad cu el! Dupa atata timp.  Mai am doar jumatate de ora pana se suna  si il o sa il revad pe Davis . Nu mi-a mai trimis niciun mesaj pana acum .Poate pentru ca este foarte  ocupat sau s-a suparat pe mine? Doar ce ma gandesc cum ar fi sa se fi suparat doar din atat, simt un gol in piept ce mi se mareste in timp ce musc cu putere din creion . Nu mi-ar placea sa ma cert vreodată cu Davis.In primul , orgoliul nu mi-ar permite sa ma duc sa ma rog de el ca sa ne impacam chiar daca as muri in casa de dorul lui! In al doilea rand, daca m-as certa cu el, mi-ar fi greu sa ma acomodez din nou cu el.Imi este greu dupa o cearta sa ma împac.Ma împac cu usurinta, dar ma simt diferita dupa aceea.Nu am nicio idee de ce sunt asa.

   Imediat ce ies din liceu, ma uit in jurul meu . Nu e Davis! Niciun range rover evoque nu este in fata liceului.Niciun tip ciudat de care sunt indragostita si niciun tip ciudat cu care sunt impreuna ! Nu este!

   Ma uit peste tot, ridicandu-ma si pe vafuri din cand in cand. Chiar nu  este deloc.

Felicitari, Leyla! L-ai suparat .El voia sa iti auda vocea , iar tu nu .Uite ca nu a mai venit!  De ce mama naibii s-a suparat? El nu stie cand nu poti face un anumit lucru? Nu sunt o neconformista.