HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Inceputul

Mihai statea încremenit pe pat. Ceața se aşternuse asupra lui, era confuz şi disperat in acelasi timp. Cu mainile tremurande ţinea jurnalul misterios. Al ei îi era scrisul.. închise pentru o clipa ochii ca sa isi aminteasca momentul cand primi prima vedere de la Alexandra.
..................
Bucuresti 2003

Statea la birou ingandurat, avusese o zi atat de grea: multi clienti pisalogi si aroganti. Dar asta era pana la urma serviciul lui. Ofta, avea un serviciu dificil, dar banos. Alexandra era plecata la Paris. Vorbea franceza ca o nativa, deoarece locuise in Franta pana la varsta de 16 ani. Iar acum era in viziata pentru 2 saptamani si jumatate la verisoara ei. Din nefericire nu putuse sa o insoteasca. Serviciul il acaparase complet, dar daca dorea sa se insoare trebuia sa aiba si cu ce sa isi intretina viitoarea familie. Inca nu o ceruse de nevasta. Stiuse ca va fi a lui inca de gand o zarise dormid pe malul lacului. Cat de frumoasa fusese, o zana evadata dintr-o poveste.
In timp ce se gandea la cat de obosit si necajit era, stand singur fara iubita lui, se cretara intra.
- Domnule ati primitiva aceste scrisori. Trei dintre e le trebuie sa le semnati, iar aceasta este personala.
Mihai ridica spranceana dreapta. Personala? Zambi cand o vazu, durerea de spate disparandu-i imediat. Era o vedere de la Alex.
" Scumpul meu scump,

Sunt sigura ca acum stai acoperit de hartii, dar sper ca fiecare pup de al meu sa le inlocuiasca.
Sunt bine, dorm gandindu-ma la tine.
Sarutari de departe!

A ta mereu,
Alexandra".

Un scris mic si ordonat. Colturile vederii erau inpodobite cu muguri de trandafiri. Iubea natura si adora sa impodobeasca varfurile paginilor cu diferite flori care mai de care mai neobisnuite.

.......
Lacrimile il napadira. Oricat ar fi fost ideea de stupida, trebuia sa recunoasca: Jurnalul era al ei. Mainile ii tremurau, gura ii era uscata, iar frica isi facuse loc in inima lui. Dar cu toate acestea incepu sa citeasca...

" M-a trezit mirosul greu de peste. De mica nu am suportat pestele, dar ce simteam era infiorator. Capul ma durea, iar spatele imi era amortit. Am intors capul, sperand ca durerea sa dispara, dar am auzit voci. Cand am deschis ochii, inima mi s-a oprit parca pentru cateva secunde. Nu eram in camera mea! Aveam un cosmar probabil, astazi e cea mai importanta zi din viata mea: Ma marit! I-am inchise din nou, numarand pana la zece. Cosmarurile nu erau o noutate pentru mine, in ultimul timp le aveam frecvent. Am numarat pana la 10, 20...40, am ajuns chiar si pana la 100, dar mirosul, zgomotul si nodul din stomac nu au disparut. M-am ridicat repede, ca apoi sa inghet imediat. Eram in camasa subtire de matase pe care o alesesem special ca sa fac trecerea de la domnisoara la doamna. Corpul imi tremura, iar ochii imi erau cat cepele. In fata mea ..."
( din jurnalul Alexandre i)

Alexandra se trezi uimita de tot ce era in jurul ei. De abia mai putea respira, parca inghetase. Dormise pe niste saci plini cu oase de peste, camasa semi transparenta atragea priviri, iar oamenii care carau diverse butoaie se opreau ca sa susoteasca. Carutele pline cu saci cu mirodenii treceau pe langa ea vanzandu-si de treaba. In fata unui barbat mergeau cu capul lasat un grup, imbracati cu panza groasa si rupta pe alocuri, legati cu funie groasa la maini. Majoritatea erau femei. Se afla intr-o piata. Fiecare vazandu-si de treaba lui, doar cate o privire aruncata apre Alexandra sau cateva susoteli aratau ca oamenii nu erau atat de rapiti de munca incat sa nu le pese decat de munca lor si atat. O observau pe furis, minunadu-se si inspaimantandu-se in acelasi timp de tinuta ei neadecvata.
Dar nu facusera nimic cand un tupat bubui piata...
Era tipatul Alexandrei....