HAREM VOL 1 Oraşul De Aur

Intalnirea ( a treia parte)

Noaptea venise grăbită, paşii ei încă se puteau zări pe cerul roşiatic. Soarele se retrase, iar Luna somnoroasă aparuse după un nor.
Lumânările din cameră, îi dădeau un aer romantic, iar muzica senzuală te invita la pacat. Odaliscele se unduiau în ritmul muzicii, iar costumele lor din două piese unite cu lanțuri subțiri de aur fascinau privitorii.  Fiecare avea câte o pereche de clopoței aurii, care erau menite să atragă atenția fie asupra sanilor care se revărsau din sutien, fie asupra taliei înguste pictate sau a gambelor micuțe împodobite cu brațări de aur. Sutienele rozalii, cusute manual cu sute de pietricele prețioase, atârnau greu şi lăsau impresia că erau susținute doar de sfărcurile tari. Fustele lungi, despicate pe părți emanau un miros de mosc plăcut.

Era o noapte încarcată, nu numai de erotism, dar şi de ură şi frică. Kemal în ciuda aerului nonşalant pe care îl afişa, stând relaxat pe divanul plin de perne multicolore, fierbea de nervi. Iar lângă el stătea boierul Tilki ( n.a tilki in turcă= vulpe), cu căciula de salmur înca în mână, lucru care îi trăda agitația interioară. Peste camasa albă subțire de in, avea o haină de brocart*   din argint, impodobita cu cateva rubine, iar numeroasele inele din aur straluceau  cand umbrele flacarilor le atingeau.
Boierul era un barbat mic de statura si gras, ducandu-te cu gandul la un butoi. Barba ascuțită îl făcea parcă strivit, iar privirea în constranst cu înfățişarea era mereu vie şi în alertă, acum înfricoşată.

Dansatoarele schimbară ritmul, în cameră îşi făcuse apariția un eunuc pitic ținând în mâini o imensă tavă, plină cu cupe cu vin, încrustate cu smaralde, şi struguri albi.  Servitorul îngenunchie umil şi o aşeză  la picioarele lui Kemal, pe pernele de mătase. Divanul era scund şi dădea impresia că se unea cu covorul persan.

- Mă bucur că mi-ai făcut această onoare boiere Tilki, şi că mi-ai acceptat invitația!
- Onoarea e de partea mea Paşă, e o onoare să vă servesc şi să fiu supusul dumneavoastră servitor. E o bucurie să ştiu ca v-ați gândit să mă invitati în casa dumneavoastră minunată, zise înclinandu-si respectos capul.
Boierul era cunoscut pentru viclenie şi slugărnicie. Îşi croise drumul prin linguşeală şi trădare, aşa că vizirul nu se lasă pacalit de cuvintele lui mierloase.
Deşi privirea îi era ațintită asupra fetelor, lasând impresia de destindere, totusi din când în când cu coada ochiului îl măsura atent, fiind pregitit de orice. Ştia că orice animal incoltit de teamă poate ataca.

Tilki încerca zadarnic să se relaxeze, inghitând în sec, iar broboadele de sudoare îi strabăteau fruntea. Se imbracase cam gros, iar în camera eraînabusitor de cald. Se afla în salonul secundar de primit oaspeți ai vizirului. Era o incapere intima, cu doar un semineu de marmura albastra. În fiecare colț al camerei se aflau cate 4 sfesnice înalte a câte 3 brațe fiecare. Camera, din câte putea observa el,  nu era făcută ca sa fie foarte bine luminată, iar deasupra lor nu se afla obişnuitul candelabru. Se intrebă mirat oare de ce optase vizirul pentru un  asemenea spațiu, potrivit mai bine pentru seducerea unii femei, decât pentru întalnirea cu el?
Inima îi era cat un purice, înghetase de spaimă. Draperiile ferestrelor erau grele, se ascundea cineva dupa ele? Îl astepta moartea? Nu, nu..
- Nu îți place vinul?
- Cum să nu paşă, cum sa nu, înclinându-se de trei ori.
Cu degetele țepene întinse mâna albicioasă şi pufoasă spre cupa de argint. "Te rog Allah, să nu fie otrăvit!" Ar fi fost o mare jignire să îl refuze, aşa că o dădu dintr-o dată pe gat.
- Ooo ce gust bun are, multumesc paşă.
- E adus din Franța, are o sută de ani!! E de cea mai buna calitate.
Tikli mustaci si zâmbi satisfăcut, poate nu avea de ce sa tremure. Cine ar împărăşi un vin atât de prețios cu .. un inamic?
Se lăsă tacerea, se studiau acum reciproc. Dar îi era imposibil ghicească intențiile vizirului, pentru că era prietenos şi plăcut la vorbă.
Timpul trecu, boierul fiind din ce în ce mai  amețit de vin si chemând vesel fetele ca sa îi stea în poală, vrând să se joace cu ele, dar neobservând scârba de pe fața lui Kemal.