Cumpărată I

855 76 0
                                    

Mihai se trezi brusc, capul îi vuia puternic. Era amețit, parcă băuse. Se ridică brusc șocat, ducând repede mâna la cap... Da, băuse!!! Pentru o clipă uită de durerea insuportabilă când își aminti de buzele senzuale ale dansatoarei, de sânii ei micuți care se mișcau după ritmul darbukai, de noaptea plină de pasiune... Își amintea mișcările lascive care îl făcuseră să uite de toată nenorocirea care se abătuse asupra lui. Costumul roșu îi scotea în evidență trupul de zeiță. Trecuse atâta timp de când nu mai atinsese o femeie. Sutienul era tot bătut în mărgeluțe roșii, iar fusta despicată dezvăluia din când în când picioarele subțiri. Înghiți în sec când revăzu scena. Da, fusese o noapte fierbinte! Aseară Aslan îl dusese într-un club turcesc: plin de dansatoare sexy, orientale. Spusese că îi va face o surpriză, având în vedere că nu ieșise de o lună din casă și că se simțea mai bine cu mâna. Îl dusese într-un local de noapte. Închise ochii... Fumase și narghilea, dar nu își putea explica de ce se simțea atât de rău, amețit...se mai îmbătase și altă dată...Dar... Nu se putea minți îi plăcuse tipa, dar gândul că se culcase cu o altă femeie îl tulbura nespus. O mai înșelase pe soția lui de foarte multe ori, dar pe Alexandra niciodată!!

Privirea îi fu captată de firicerul de lumină care încerca să străbată draperiile grele și strânse din buze. O înșelase! Venise aici să o găsească: își lăsase afacerea pe mâna  asociatului, fiica îl aștepta tristă acasă... îi era tare dor de ea....până și Caterina era îngrijorată, păruse mai blândă la telefon. Nu îi păsa, căsătoriea lui se terminase de mult, dar încercase să păstreze dragostea pentru Alex pură, intactă și ca un tont o distrusese. Poate că părea o prostie, dar simțea că o înșelase, că distrusese ce era mai frumos dintre ei...era ca și cum ciobise ceașca amintirilor. Poți oricând cumpără una la fel, dar vei ști mereu ca nu e ceașca aceea dragă.
Venise în Istanbul pentru ea... deodată lovi cu pumnul în pernă. " Gata, termină cu remușcările, ea nu se va mai întoarce niciodată. Ai pierdut-o acum 10 ani, a furat-o...Timpul" Începea să creadă în toată povestea aceasta absurdă. Aslan îi zisese că Alex era o călătoare în timp, că deținea fără să știe răspunsul a atâtor cercetări. Peste câteva zile se împlinea o lună de când...se uită la mâna bandajată. Oftă. Nu mai citise din jurnal. Mafiotul vroia traducerea și doar refăcându-se total va avea acces la el.  Oare ce se întâmplase? Cum se simțise când se trezise singură în acea piața murdară? Un om normal ar înnebuni, dar Alex a lui era puternică, era....începu să plângă. Nu fusese lângă ea să o apare, sufletul îi era pustiit... un nor negru îl acoperise. Dar cum ar fi putut să o ajute? Putuse să o creadă! De câte ori nu îi spusese ea de visele acelea ciudate, de câte ori nu tremurase în brațele lui în timp ce îi povestea coșmarurile acelea oribile? Și el ce făcuse? Nimic! Nu făcuse nimic, o luase ca pe o glumă..iar ea dispăruse fără urmă. Poate că dacă ar fi fost mai atent, dacă ar fi crezut-o, dacă ar fi abordat problema dintr-un alt unghi...poate Alex ar fi fost aici cu el, nu... Inghiți în sec... în nu știu ce secol. Totul părea o nebunie, dar dacă mintea refuză să creadă, inima începea să vadă adevărul. Alexandra fusese răpită de Timp. Nu îi despărțeau țări, mări ci secole. Urlă din nou când realiză că în această lume modernă ea nu exista, era moartă... transformată în cenușă, că deja pământul o înghițise și nu ieri ci acum sute de ani în urmă!

Se ridică nervos, stergandu-si cu mâneca lacrimile. " Nu am să mai citesc!  Ce să văd... .... Dar trebuie să știu. Nu! Am făcut o pare greșeală venind aici, aveam o speranță, iar acum ea a dispărut. Nu pot citi! " Se plimba cu mâinile la spate, străbătând repede camera. " Cine a cumpărat-o? Pentru că asta s-a întâmplat: Alexandra mea a fost vândută...Dar cui? Aaaa Nu, mai bine nu știu! Nu, trebuie să știu!" Se auzi ușa. Aslan intră. Mihai îl atacă izbindu-l de perete.
- M-ai făcut să mă culc cu o altă femeie! M-ai...- ridică o sprânceană- m-ai drogat! De asta mă simt atât de amețit și capul îmi plesnește.
- Calmează-te prietene!
- Nu suntem prieteni! - urlă Mihai când dădu drumul gulerului.
Aslan era îmbrăcat ca de obicei impecabil. Avea o cămașă albă, apretată cu butoni de aur, având în mijloc desenat un dragon chinezesc. Îl măsură calm din cap până în picioare: protejatul lui se simțea mult mai bine dacă avusese curajul să îl atace. Asta îl bucura, zâmbi.
- Vrei să spui că nu te-ai simțit ieri bine cu Jasmin? Păreai încântat de atingerile ei.
- M-ai drogat!
- Mmm puțin hașiș nu strică. Ne-am relaxat și am petrecut timpul într-o companie plăcută. Fetele sunt curate, nu ai de ce să te îngrijorezi. Plus și eu am fumat, doar că tu nu ești obișnuit. Trebuia să te detensionezi un pic, erai prea tensionat domnule Zarneanu!

Mihai tăcu. Gândul că Alex stătuse legată în mijlocul unei săli uriașe îl tortura. Bibliotecarul avusese dreptate. Nu dormise bine de atâtea zile, avusese numai coșmaruri, plus gândurile nu îl lăsau în pace, dar noaptea trecută se simțise minunat... uitase de tot și de toate. Fără să realizeze cuvintele luaseră locul gândurilor:
- Te rog lasă-ma să citesc. Știu că încă nu îmi pot folosi mâna ca să îți traduc, dar îți promit că nu am să plec de aici până nu îți transcriu tot jurnalul. - se uită în ochii lui- Nu mai dorm, gândul că.. - strânse din buze- O parte dn mine vrea să fugă, să rămână neștiutoare pentru totdeauna, dar alta...care e mai puternică dorește să știe. Adevărul doare, dar neștiința te distruge.... mă va mânca interior până am să devin putred! Te rog lasă-ma să știu, nu mă mai tortura atât.
O tăcere se așternu, dar după 10 minute Mihai stătea din nou pe pat cu carnetul aurit în mână....

HAREM  VOL 1 Oraşul De AurUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum