Ella

#90. S-a intors?

Ella POV

Doua brate mari vin si ma cuprind de la spate, si un glas dulce incepe sa ma linisteasca. Era.... Criss?!?!!!?!!

-Criss!!! Strig eu printre suspine

El nu spune nimic, pur si simplu rade, ma strange mai tare la piept si imi sopteste sa ma linisteste. Un deget mare imi intoarce barbia si doua buze moi se strivesc de ale mele.

-Multumesc ca esti mereu aici cand am cel mai mult nevoie de tine. Soptesc incet

-Nu ai pentru ce, micuto. Iarta-ma ca am plecat atunci atat de brusc.

- E ok. Zic foarte increzatoare

Ma intorc si ma uit la fata lui Criss. Vedeam unele regrete in privirea lui serioasa. Vreau sa il intreb dar mi-e frica ca va striga sau va reactiona urat. Oricum vreau sa stiu deci....

-Criss, ce s-a intimplat? De ce esti atat de abatut? Il intreb curioasa si gata sa il ascult si sa il consolez

-Nimic, nu conteaza. Zice el

-Criiiiiiss, te rooooog... Incep eu sa insist...

-Hmmmmm, este cam o intrebare ce ma framanta... de mai mult timp. Zice el la fel de ganditor

-Ce e? Stii ca imi poti zice, nu?

-Of, bine, ai castigat... Ma gandesc cateodata daca m-ai putea ierta pentru comportamentul meu tembel ,pentru unele lucruri sau vorbe din cauza carora ai suferit si pentru momentele in care ai avut nevoie de mine si eu nu am fost alaturi de tine. Zice Criss parca dand jos o piatra de pe suflet.

Criss POV

Sta si se uita in gol. De ce nu imi da nici un raspuns? Aceste momente tacute ma omoara, sunetul asurzitor al linistii ma ucide!

-Deci? Rup eu tacerea

-Eu te-am iertat demult. A soptit ea scurt

Sunt asa un prost. Mi-am inchipuit ca o sa pot trai fara ea?

-Dar, ar mai cam fi ceva..... Zic eu indecis

-Ce e?

-Pai, ai vrea sa fim iar impreuna? O intreb foarte direct

-Da. Sopteste dupa care o imbratisez.

Ella POV

Ne-am pornit spre casa. Afara deja se face racoare si se intuneca deci ar trebui sa plecam. Nici macar nu stiu cum a putut Criss sa ma faca sa ma simt atat de bine, dar ma bucur ca a facut-o.....