Ella

Volumul2 #7

Ella POV

Deschid ochii și mi-i ațintesc direct la geam. După care îmi dau seama că e dimineața și că aseară am adormit plângând...

Sunt atât de jalnică, demnă de milă.... Mă urăsc. Nu am fost în stare să-mi țin familia întreagă! Nu am fost în stare să dau viață unui copil! Nu am fost în stare să-mi țin soțul aproape..... Iar acum nu sunt în stare nici măcar să mor!!!

Încep iar să plâng și să mă panichez și din greșeală sparg o vază.... Încerc să strâng cioburile de pe jos dar nici pentru asta nu sunt bună... M-am tăiat cu un ciob de la vază. Blestemată să fii, oricum nu prea-mi plăcea vaza asta urâtă! Am strâns toate cioburile apoi am plecat în baie să-mi bandajez încheietura.

După ce mi-am pus niște tifon la mână, plec jos, în bucătărie, să iau micul dejun.

Ma întâlnesc cu Adam. Îmi dă bună dimineața și îi răspund la rândul meu.

Era calm, dar deodată s-a facut agitat și ma târât până în camera mea.... Apoi a început a striga la mine.

-Ce crezi că faci?!?!!!?

-La ce te referi? Adam ce e cu tine? Întreb eu confuză și agitată

-Ai încercat, așai? Ai încercat s-o faci! Zice el și îmi ridică mâna bandajată.

-Nu! Nu e ce crezi tu! De...

-Minți!

-Nu mint! Zic adevărul! Am spart întâmplător o vază foarte urâtă și m-am tăiat încercând să strâng cioburile! De ce nimeni nu mă crede? Acum ce, ai să-mi zici să-ți arăt unde le-am aruncat? Ai să urli la mine fără să știi de fapt ce se întâmplă? Țip eu și încep a plânge

Adam mă ia în brațe și începe să mă liniștească.

-Scuză-mă Ella, am crezut că încerci să-ți faci rău, să te omori.... Nu am știut! Imi pare rău, sincer. Nu am vrut să strig doar că mi-e foarte frică să nu te pierd! Să nu te pierdem! Zice el