Ella

Volumul2 #3

Ella POV

Mă trezesc pe un pat de spital. Sunt conectată la câteva aparate și am vreo 3 perfuzii în mâna stângă. Ce se întâmplă?

Mă uit pe pereți, apoi în tavan, apoi iar pe pereți.... Deodată intră o asistentă, mă vede și apoi iese țipând și fugind pe coridor. Peste 2 secunde intră 2 doctori destul de învârstă în cameră. Se uitau la mine apoi după câteva clipe de tăcere unul din ei preia inițiativa.

-Cum te simți?

-Bine, dar ce s-a întamplat? Cum am ajuns aici? Întreb eu speriată

-Noi nu știm... Pur și simplu a venit o asistentă într-o noapte și a zis că o fată stă întinsă pe jos în fata spitalului...

-Stați, cum adică într-o noapte? De cât timp stau eu aici?

-De .... 2 luni cam. Ai stat în comă până acum... Pentru noi a fost un miracol când am auzit că te-ai trezit pentru că vroiam deja să te deconectăm de la aparate că nu mai erau speranțe pentru tine... Zice celălalt doctor.

-Ce? Dar, Criss unde e? Unde e soțul meu?

-Nu am auzit să vă fi căutat nici un Criss... Zice alt doctor.

-Ba nu, stai, cred ca îmi amintesc de ceva.... Zice o asistentă și îmi aduce un plic.

Eu îl deschid puțin speriată. Inima îmi bate tare și sunt disperată să aflu ce eînăuntru. Încep să citesc și lacrimile îmi curg șiroaie.

,,Draga mea, în timp ce tu citești scrisoarea asta, eu fac actele de divorț. Scuze pentru toate speranțele false și pentru toate dățile când te-am mințit spunându-ți ,,te iubesc"... Am avut nevoie să mă dau drept om căsătorit doar un timp dar acum nu mai am nevoie de tine.... Trăiește-ți viața mai departe și uita că m-ai cunoscut vreodată și că a fost ceva între noi pentru că eu deja am uitat. Ție îți doresc succes mai departe și o viață frumoasă, scuze pentru tot.
Criss"

Ceee??? Nu îmi vine să cre! Cum adică ,,te-am mințit spunându-ți te iubesc"??? Cum adică ,,eu fac actele de divorț"??? Nu îmi vine să cred! Nu poate să mi se întâmple asta chiar mie! E imposibil una ca asta! Nu cred! Nu e posibil așa ceva, nu mie,nu acum!

Deodata mi-am amintit de ceva...

-Domnule doctor, ce mai face micuța? Întreb eu foarte tristă din cauza scrisorii.

-Păi, e cam greu de zis... De fapt, micuța nu...... mai trăiește. Spune el.

Odată cu ultimele cuvinte rostite de doctor, inima mea a murit. Am fost atât de devastată de pierderea lui Criss, dar chestia cu micuța chiar nu o pot suporta!

Am fost răpită, Criss s-a despărțit de mine exact în momentul când mi-e greu și am cea mai mare nevoie de el, am stat în comă două luni, mi-a murit copilul.... Măcar ceva bun se mai întâmplă oare in viața mea???

O durere nebună m-a apucat de piept și m-am ridicat repede de pe pat. Mă doare sufletul. Mi-am smult perfuziile și am început a fugi prin tot salonul și a țipa cât mă țineau plămânii... Nu pot să cred că am pierdut atât de multe în atât de puțin timp.

O asistentă mi-a administrat un calmant puternic și am adormit....