Kpop stories [Request Closed]

Soul Hunter - Taeyang (1)

Bezna. O urasc dintr-un unic motiv: e semnul ca ceea ce urmeaza sa se intample nu-i deloc bun. Nu pot vedea absolut nimic, nici macar propria mana.

- E cineva?

N-am primit raspuns din partea nimanui, tot ce auzeam era ecoul vocii mele.. dar nu pentru mult timp. Cand linistea s-a asternut din nou soapte veneu de pretutindeni, soapte care imi dadeau fiori de groaza.

3.. 2.. 1..

- Nuu!!! Te rog, inceteaza!!!

Odata cu strigatele acestea decorul s-a schimbat complet; eram intr-un dormitor, intr-o casa straina.

Cu cat incep mai repede, cu atat termin mai repede.

Am mers la parter ghidata de alte tipete care veneau din camera de zi. Acolo un barbat agresa fizic o femeie care era intinsa pe spate pe podea gemand de durere, cu picaturi de sange ce ii curgeau din coltul buzelor si pe frunte, bratele ei aveau pete vinete din loc in loc.

- Te roog..

Cativa pasi mai departe un adolescent statea sprijinit de perete.. era in aceeasi situatie; lacrimile curgeau pe obrajii lui, parea slabit si speriat.

- Sa nu mai indraznesti sa mai deschizi gura in fata mea!! barbatul a strigat furios dupa care a apucat o bata de langa dulap pe care a ridicat-o in aer cu intentia de a o lovi pe cea care se afla la picioarele lui plangand.

- Tata, nu!!!

Baiatul a incercat sa-l opreasca dar sfarsit prin a fi impins puternic, acesta gemand de durere la contactul cu podeaua tare.

Trebuie sa opresc asta, ii pot simti frica, e complet ingrozit..

Tot ce trebuie sa fac e sa ma apropii suficient de mult fara sa fiu vazuta, asta e partea usoara; doar daca nu mi-a simtit prezenta deja.

Am facut cativa pasi spre ei in timp ce ii priveam pe toti. Ochii mei i-au intalnit pe ai lui si un sentiment de teama m-a cuprins brusc.

- Tu ce cauti aici? a intrebat uitandu-se la mine.

E imposibil, nu poate sa vorbeasca cu mine. Niciodata pana acum n-am putut fi vazuta de cei in a caror vise intru. Sunt invizibila pentru ei, ca o fantoma pe care n-o pot vedea dar ii pot simti prezenta daca o ating, insa nimic mai mult.

- Eu? aratand cu degetul spre mine insumi.

Doar a dat din cap fiind prea slabit.

Ce se intampla?

Cat timp incercam eu sa-mi dau seama ce e in neregula, barbatul s-a intors spre mine, avea ochii negri complet. Stiam eu. Am alergat spre el dar disparuse inainte sa sa-l pot atinge macar.

- Gahh.. ce naiba?!

L-am pierdut. Nu-mi vine sa cred. Pentru prima data de cand fac asta; am pierdut unul. Si ce e cel mai rau e ca am fost descoperita. Dar de ce si cum?

M-am asezat jos langa el. E singurul lucru pe care il pot face pana ce va incepe urmatorul vis.

- Cine esti? Cum ai intrat aici? i-am auzit vocea si m-am trezit din transa in care ma aflam.

- Poveste lunga, daca ai auzi-o tot nu m-ai crede.

Daca ii i-as spune ca viseaza atunci se poate trezi iar asta inseamna ca spiritul va fi prins in mintea lui dandu-i astfel de cosmaruri in fiecare noapte. Nu pot lasa asta sa se intample, nu pot sa-l pierd.

- Testeaza-ma, a spus si a zambit.

- Fie, dar mai intai ar trebui sa ai grija de aia, am spus aratand spre buza lui.

Stiu, e doar un vis dar el nu trebuie sa stie asta. Am gasit trusa de prim-ajutor dupa care m-am asezat inapoi langa el si i-am curatat ranile. Acum ca toata tensiunea s-a risipit ii pot vedea mai bine trasaturile. Imi pare foarte cunoscut, sunt sigura ca l-am mai vazut undeva doar ca nu-mi amintesc unde. Chipul lui imi aminteste de unul dintre baietii din scoala mea. Oare sa fie el?

- Deci, ai de gand sa-mi spui ce s-a intamplat?

- Wow.. wow.. ia-o usor. Ar trebui sa iei o pauza dupa cele intamplate. Esti ok?

- Da.. am cosmaruri din astea zilnic.

- Ce-ai spus?

Stie ca are cosmaruri? Mai rau, zilnic? Ce se intampla?

- Esti constient ca visezi in momentul asta? l-am intrebat socata.

- Da, intotdeauna am stiut, doar ca nu inteleg de ce.

- Nici eu. N-am mai intalnit pe nimeni care sa fie constient pana acum. M-am obisnuit sa fiu singura care percepe visurile ca pe ceva real.

- Cine esti? Si ce faci aici?

- Hong Joo si...

Intunericul a revenit, asta e semn ca un alt cosmar va incepe. Acele soapte au devenit mai intense, mai imfioratoare si imi dau de stire ca treaba mea s-a complicat mai mult. Spiritul a devenit mai puternic acum si vine dupa noi, amandoi.

In intuneric am reusit sa-i gasesc mana, am apucat-o si am tinut-o strans. Nu stiu cum, dar brusc am simtit ca puterea mea a crescut, asa cum facea atunci cand eram cu mama.

- Ce se aude?

- Cosmarul tau.. vine dupa noi...

Va urma...
______________________________________

Hey.. stea-luna, deci asta e doar prima parte din poveste, pe a doua sper sa o postez weekend-ul viitor. >~<

Scuze ca nu am apucat sa public mai curand dar am ingrozitor de mult de invatat pentru simularile de saptamana viitoare..

Sper ca ti-a placut 😊😘